voi ati murit vreodata...?

[anda]

important e sa cauti. Intrebarile fac bine. Drumul in sine e cheia. Ingerule, ti-am vazut pozele. N-ai incotro, te afli taman pe drumul cel bun. Iti urez sa faci mereu, dar sa faci.

[Lady Allia]

DA...am murit un pic cate un pic, dar asta pentru a renaste din nou mai mult decat am murit, mai frumos decat inainte de a muri...am murit in sufletul meu ca sa stiu sa renasc mai plina de iubire si frumusete!

[andaluzia]

Da, si de cate ori am reinviat din moartea aparenta erau din ce in ce mai putini prieteni in preajma

[sunshine]

sufletul meu se topeste, putin cate putin, insa mu moare , ia doar o pauza sa inteleaga DE CE.O parte din mine a murit odata cu iubirea ce am pierdut-o. Dar nu din dorinta de moarte ci din nevoia de uitare.Sa uit cat de mult doare golul din suflet , sa uit ca iubirea  lasa rani adanci , sa uit ca viata trece si nu insemni nimic pentru nimeni.
 Am simtit ca mor, de multe ori, dar mereu am gandit moartea ca pe o eliberare. Daca D-zeu va dori sa traiesc  cu suferinta asta, voi reusi, insa va trebui sa-mi dea si o mica rasplata,pt ca eu nu voi pleca de pe lumea asta fara un strop de iubire.

[desdemona]

dah..am murit din cer,dar asta numai pt a ma naste din mare...am murit din mare,si asta numai pt a ma naste din pamant...

am murit..am murit de multe ori..cu fiecare ocara,cu fiecare repros,cu fiecare dezamagire,cu fiecare clipa de indiferenta,cu fiecare tradare..dar am renascut..altfel nu se putea...dar la fiecare nastere se mai adauga o usa interzisa,se mai aduaga un tablou..

[furia ingerului]

Mereu m-am intrebat ce e moarte luata neexhaustiv ci la modul cel mai palpabil.
Sunt cele 21 gr. ce se pare ca le pierdem exact in clipa mortii? Sau racirea treptata a sangelui pe masura ce atriile inceteaza sa mai comunice cu sistemul sanguin? Sau acel rictus de uimire uneori sau de cea mai profunda pace alteori?
Cred ca asta este acceptiunea acelei notiuni de "moarte" pe care ar trebui s-o numim toti "ultima moarte".
Murim secunda de secunda. Cu fiecare neuron ce se distruge irevocabil, cu fiecare trauma psihica ce-si pune amprenta oribil pe fiziologic printr-o trauma corespondenta ce parca va urma un traiect descrescator al puterii organismului de a-si reveni dupa evenimente tragice din vietile multora...Nu e normal sa vedem doar ultima moarte. Dupa ea intr-adevar nu mai conteaza nimic, poate daca ai "one-way ticket to Heaven", in rest raman litere de bronz incrustate in marmura slefuita...
Mi-este scarba de viata prin prisma aceluiasi sfarsit. Nu este al dracului de drept ce se intampla!!!
Murim la fel ca violatorii care mor la fel cu victimele lor care mor la fel cu doctoritele ce le-au consultat interioarele bruscate...!!!
NU!
Este o nedreptate crasa ca oameni de valori atat de diferite sa ajunga suplimente nutritive pentru ACEIASI viermi!
Pana si ideea de ACELASI Rai imi repugna doar ca sa zicem ca ar fi atat de perfect incat fiecare si-ar putea gasi locul care-l merita. Dar este nedrept si revoltator ca oameni atat de diferiti sa sfarseasca la fel si nu din postura crestineasca conform careia vaduva cea saraca va mosteni imparatia cerului in defavoarea vamesului avar. Cine-mi garanteaza mie ca voi avea circumstante atenuante pe lumea cealalta?!
Cine?!!!!!!!!!!!!!!!!!
Moise?! Avraam?! Mama?! Constiinta?!
NIMENI!!!!!
Totul este apologia unei vieti nedrept diferentiate si a unei morti EGALE pentru toti?!
Eu nu vreau sa mor la fel ca fanatici religiosi care prin prisma unor schizme ale realitatii substituie promisiunea unei vieti eterne concretului detonabil !!!!!!!!
Sunt acrit de ce e in jurul meu!
Ma uit de la 1,94 si sunt tot prea mic sa inteleg ceva...Ma uit si cu asta raman pana imi vor manca inelatii, nematelmintes sau platelmintes sau alte grozavii taratoare orbitele si apoi vor trece mai departe la cine va fi langa mine. Cel mai probabil tot un sinucigas!
Ajung sa cred ca unul ca Kurt Cobain n-a fost numai un teribilist ci a fost inainte de toate unu' care i s-a luat sa se tot drogheze cu amfetamine si a incercat sa se drogheze si cu "moartea"...in doza fatala.

[furia ingerului]

In drum spre casa, dadui pe la tine, mama...

Buna draga mea. A trecut ceva vreme de cand n-am mai stat noi de vorba, nu? Uite...venii sa te vad. Sa nu te superi, dar am fost prins cu multe. Ooo, cate m-au retinut de cand nu ne-am mai vazut. Hai sa ti le spun...
M-am facut mare sa stii...Acum port barba si parul lung. Nu, te rog sa nu te superi dar mi-e drag asa. Lumea-mi zice ca-mi sta bine asa. Si am si cercel in urechea stanga...Aa, cum te uiti tu la mine, in dreapta...
Sa stii ca peste doua luni imi dau licenta. Stii tu, a doua. Emotii? Nu scumpa mea. Trece si asta...
Ma cam doare stomacul, cred ca am o gastrita. Lasa, nu pune la suflet, se trateaza. Maine ma duc la Marineasca sa-mi mai faca niste analize. Da...ii bag ceva in buzunar, stiu...
Trebuie sa-mi iau pantofii aia ca a venit primavara acu' si mi-e cald in ghete. Da? Bine, ii iau pe aia. Ii vazusem pe aia negri la Fortuna da' daca tu zici ca-s mai frumosi ceilaltii, ii iau pe aia.
Uite, ti-adusai niste lumanari. Te mai uiti si tu la ele cum ard...Vezi ca le aprind pe toate, ca tu nu ajungi la ele...Ti le aprind cu bricheta ca n-am la mine bete de chibrite.
Mamico, ma duc acu'...tre' sa mananc ceva ca mi-e foame rau.
Te pup si ne vedem maine.

Sa ma astepti, vin negresit la tine...

[sunshine]

  :'(Offfff dragul meu , cate lacrimi de mama vars stiind ca un fiu isi iubeste atat de mult MAMA. As vrea sa nu mor niciodata, sa nu provoc atata durere fiilor mei . Dar macar stiu ca si ei vor vorbi cu mine mereu, nu ma vor uita, oriunde vor fi si orice vor face.Mama ta e foarte mandra , sa stii, sa nu uiti asta niciodata.

[Lady Allia]

din ochii ti-au crescut
trandafiri
si eu ii tin in palme si-n suflet
ii iubesc si ma dor
spinii departarii de tine...mama
din suflet ti-a crescut soarele
si luna si stelele
si cerul si D-zeu
a crescut prin tine o clipa,
iar tu traiesti prin inima mea
o eternitate
etrnitatea clipei in care
te tin de mana,
te privesc in ochii,
iti aud vocea
si stau la sanul tau
mama mea!

..........................................

[furia ingerului]

Esti fericit ma'?!
Acu' esti ?! M-am saturat eu sa urlu si tu sa taci!!!
M-am dus s-o vad aseara si sa ii zic d-astea lumesti cateva si te-a apucat damblaua! Nu mai rabdai ca ma vazusi cu ea acolo, singur?! Ce avusasi ma' de dadusi ploaia aia? A inceput asa ca din senin de gemea totul in jurul meu...se rostogoleau florile de pe morminte si pluteau lumanarile nearse pe aleele cimitirului...Ma uitam in dreapta mea la un cavou lasat deschis cum se scurgea apa in el...si abia dupa vreo 10 minute locataru' a scos mainile afara si tragea de placa grea de beton ca sa-si astupe casa...A scos apoi capul afara putin si era batran tare...batran tare si ud...s-a uitat la mine fara ochi, doar cu orbitele alea negru-sidefiu goi si a ranjit...ma mai vazuse si alta data...
Si eu am stat acolo in ploaia turbarii tale si aveam ud si sufletul...Nu...nu de la ploaia ta ma'...de la dorul de ea ca am plans atat de mult incat ochii mei se uda dar nu mai plang...
S-a facut noapte si ploua intr-una...felinarele aprinse aruncau umbre din morminte peste tot...parca toti mortii din jurul meu se zbantuiau de bucurie ca au un suflet viu printre ei...si ploaia cadea turbata ca tine...
Apoi am plecat tarandu-ma pe coate si ea s-a dus sa se culce...biata de ea...era uda toata...si la fel ca mine, nu de la ploaie...

Esti ofticat Doamne ca m-am dus la ea?!
Esti prea mic sa-mi stai in cale, esti prea mic, ti-o zic eu...!
Mai da cate ploi vrei si vanturi si ninsori...eu voi fi prin ele pe jos mereu, ducandu-ma si intorcandu-ma de la ea, si iar si iar si iar...

Si inca ceva...in fata fiecarei biserici, iti fac la fel ca pana acum...imi plec capul cu evlavie, pun crucea ta pe pieptul meu cu degetele lipite si te injur...stii tu...te iubesc si te urasc in acelasi timp!

[Angelstone]

            Furia ingerului pot sa iti spun si eu o intrebare? Cu permisiunea ta sau nu, am sa o fac totusi..Tu spui ca il iubesti si in acelasi timp il urasti pe Dumnezeu in egala masura..este un sentiment, cel puti ii detii Lui un sentiment, dar ce se intampla cand nu Il poti simti in tine, nu poti simti nici ura si nici iubire fatza de El, nu poti simt nimic de parca tot ce este in interiorul tau si acea parte care este considerat de origine divina este de stana? Iubirea sincera pt o persoana nu se sfarseste atunci cand ea moare, tine de tine sa o cultivi sa o faci mai frumoasa in sufletul tau, nu va nimic rau in a ne agatza de amintirea unei persoane care ne-a fost candva draga si care inca mai locuieste in inima noastra, dar ai grija ca din acea amintire sa nu o duci prea mult in vrezent, trebuie sa ai si tu viatza ta, chiar daca ar fi fost altfel daca ea ar fi trait. Bucura-te de acest sentiment pe care il porti, ai o putere foarte mare de a iubi o mama, si sper ca acea putere sa fie si in egala masura desavarsita pt aleasa inimii tale. De ce iti spun toate asta? Adevarat..o persoan care nu te cunoaste si pe care nu o cunosti, nu vreau sa ma bag in viatza ta, de fapt nu am cum sa fac asta..dar iti spun toate asta pt ca eu nu pot simti nimic din toate astea, ma intreb daca am simtit vreodata ceva si de unde aceasta stana care atarna greu in mine. Imi cer scuze daca am deranjat.Numai bine!

[furia ingerului]

Angelstone, rafuiala mea cu El nu o arat neaparat in icoane scuipate sau martirisme triviale de care pot fi acuzat gratie amintirii ei. El are sa-mi raspunda la intrebarea "De ce ea?!". Si pana nu va gasi o modalitate concreta de a iesi din tacerea sideranta in care s-a mocirlit de pe la facerea lumii incoa. eu il blamez mai departe. Cu ce drept evalueaza consecintele actiunilor Sale prin expresii ca: "Faca-se voia Mea?!". Daca ce vrea El nu coincide cu ce vreau eu de ce mai trambiteaza sus si tare ca avem cica liber arbitru? Bleah! Liberul arbitru al nostru se termina exact unde incepe al Lui !!!
Sunt acru de judecati de valoare ale oamenilor asupra vietii altora dar TOT prin prisma a ce cred ei ca e normal! Fiecare avem criterii proprii si actionam in conformitate cu ele.
Iti respect punctul de vedere dar nu-l pot aprecia mai mult decat o intrebare de ce eu nu mai cred in El pt. ce mi-a facut iar tu nu crezi in El...tu stii de ce. In ziua in care nu-i voi ma scrie numele cu "E" mare (El) voi sti SIGUR ca nu are peste mine nimic ce i-ar putea explica faptele si voi inceta sa-L mai apreciez altfel decat cu URA!
Astept ziua aia.

[Angelstone]

Furia ingerului, nu cred ca Dumnezeu iti va raspunde vreodata la intrebarea "De ceea?!" din pacate, prin orice metode ai incerca tu sau El sa iti explice, metode pe care poate le vei vedea sau nu. Si acum serios vorbind chiar daca El iti va explica cumva de ce a procedat asa, tu L-ai intelege si accepta decizia Lui?? Ma cam indoiesc, dar tu stii mai bine....Nimeni nu iti spune in ce sa crezi sau nu, sau felul cum Il blamezi sau nu. Stiam ca furia ta fata de Dzeu e ceva in interior, ceva personal intre tine si El si nu trebuie sa se maifeste prin nu stiu ce acte de profanare. Dar te intreb eu ce rost are totul, ce rost are toata ura din tine pt El, si aici nu mai pun si celalalt echivalent, iubirea?Sa nu crezi cumva ca te judec, nu am eu nici un drept ca sa fac asa ceva, ma intreb daca va avea cineva vreodata acest drept, in general vorbind asupra oamenilor!! Cat despre liberul arbitru cred c ail detinem, dar numai in anumite masrui sau cuprins in anumite intervale. Cum si gandirea noastra este libera da rin acelasi timp limitata intre intervalul x si y, dupa acesta dand probabil in alte fenomene asa si cu a noastra libertate de manifestare, ceea ce este dincolo de intervale ni se par inexplicabile, dar totusi, de ce sa acceptam asa ceva?! Fiecare intrebare de duce mai departe, dar nu in gasirea raspunsurilor vi in nebuloasa in care tot colindam. Numai bine! Si mersi pt deranjul raspunsului! 

[Lady Allia]

....Eu mor in fiecare clipa pentru clipa care a trecut si ma nasc pentru cea care exista si cea care urmeaza sa se nasca!

[pokemon]

pentru ca nu am rabdarea sa citesc tot topicul,o sa raspund la intrebarea din titlu
am murit.am murit atunci cand a murit bunica mea,eram asa de mica...insa nu voi uita niciodata acea fiinta minunata.
si mor,de fiecare data cand suntem nevoiti sa plecam unul de langa altul,dar...mor pentru ca mai apoi sa fiu mai puternica,mai increzatoare,si cu un pas mai aproape de NOI.
mor pentru ca sunt EU doar atunci cand suntem NOI