Iubito, chiar de tună şi fulgeră...

[Răzvan Vlad]

Iubito, chiar de tună şi fulgeră, nu-mi pasă,
pornesc, săgeată albă, într-un galop nocturn
să îţi îmbăt străjerii pân-o să-i văd sub masă
dormind când le fur cheia ce te-a inchis în turn.
Va protesta vreunul? O să îi prind bărbia
să îi mai dau, narcotic, înc-un pahar cu vin
şi-un pumn, să studieze în somn filozofia.
De se ridică altul, îl miruiesc. Amin!
Dar oricât lupt, iubito, sfidând azi lumea toată
ce ne priveşte-n râset cu ochii ei avizi
lovesc cu fruntea-n ziduri, că stai baricadată
în turnuri de orgolii şi nu vrei să deschizi...