Scuze, Semiuţo, dar tema e atât de vastă, încât cuprinde, dacă nu cumva implică, şi chestiunea Creatorului. (Poate că-n primul rând ridică chiar această problemă, nu crezi?). Ca atare, eu zic că n-am greşit cu nimic afirmând că ar putea fi mai mulţi creatori, câte creaţii. Dar dacă privesc mai în adâncime acest aspect, aş putea spune că e posibil ca undeva să existe acest creator. Iisus Hristos a spus ucenicilor săi că Împărăţia Tatălui se află în interiorul nostru, şi nu în afara noastră. Or, dacă aşa stau lucrurile, e posibil ca atât creatorul nostru, cât şi cel al “colegilor noştri din neştiut” (citat Doru Davidovici) să fie în interiorul nostru, respectiv al lor, ceea ce, indubitabil, face loc unor creatori existenţi în interiorul nostru, respectiv al lor.
Nu văd, aşadar, de ce-ar fi periculoasă (pentru cine, şi pentru ce?) o asemenea ideie.
Eu, personal, am fost îndrăgostit până peste poate de Biblie şi de personajele ei, fapt pentru care, de bună voie şi nesilit de nimeni, nu demult, am terminat Cursul Academic de doi ani de Studiere a Bibliei prin Corespondenţă, al Institutului Naţional “Sola Scriptura”, şi, după ce-am parcurs – cu note numai de 100, în cele 4 semestre (o spun cu modestia cuvenită, dar şi spre a-ţi sugera seriozitatea studiului meu) – am ajuns la concluzia că pentru acest Univers – care e un Ceasornic imens, dar absolut precis – nu poate exista numai un Ceasornicar (cum susţine Jean Jeacques Rousseau), ci, probabil, există mai mulţi. Dacă e unul singur, să fie “păcatul” meu că greşesc, susţinând că mai sunt şi alţii. Dar dacă sunt mai mulţi, al cui să fie “păcatul” (că nu-i acceptă şi nu-i recunosc şi pe ceilalţi)?
Şi-ncă ceva. Dacă creatorul nostru se află înlăuntru nostru, înseamnă că merită să reflectăm la ceea ce sugera, în secolul trecut, poetul Alexandru Vlahuţă, care, în poemul său, “Viaţa”, a scris că (citez din memorie): “Dumnezeu ne suntem noi… Lumea asta-mbătrânită în mizerii şi nevoi/ Singură se cârmuieşte:/ Piatră, floare, astru, om, / Toate-au izvorât în noaptea vremilor dintr-un atom,/ Rând pe rând, una din alta, fără ştirea nimănui. Tot ce Biblia ne spune decât o poveste nu-i”…
Într-adevăr, Atomul-Primordial, Cel care a scăpărat scâteia apariţiei fiecăruia dintre noi, se află în fiecare din noi. Exact ceea ce spunea şi Fiul (Atomului), însuşi Hristos, care a fost un filosof, în primul rând.
Quod erat demonstrandum.
Sper să nu fiu condamnat (iarăşi) pentru… “delictul de opinie”. Căci, într-o democraţie care se respectă (aşadar, nu într-o dictatură), un asemenea delict nu există.