Iubiri de o clipa

[inda]

Uneori iubim. Cu naivitate frizand inconstienta, cu daruire, cu mereu descoperita uimire, cu inocenta , cu gingasie, cu patima dusa pana la dezintegrare, iubim. Ardem si ne disipam in celalalt pentru un timp, un timp care uneori este scurt. Din nebanuite motive se intampla ceva ce distruge legatura aceea fragila, inca nesedimenta de timp. Poti jura ca ai iubit, doar ca acum persoana aceea a devenit un simplu strain si nici macar nu doare amintirea lui. Dar ai iubit, sau cel putin asa credeai. Se poate oare sa iubesti atat de intens pentru un timp atat de scurt? Sau ar trebui cautat un alt nume pentru starea aceea? Exista o limita minima a duratei iubirii?

Sunt oameni care spun "eu am iubit o singura data in viata", nu stiu de ce, expresia e mereu folosita la timpul trecut, si sunt ceilalti care spun ca iubesc, la timpul prezent iubesc, cu toate ca cel mai adesea e vorba despre o alta iubire.
 
Sau este vorba despre un alt sentiment, unul caruia inca nu i s-a dat nume?

[viulian]

Nu ca as vrea sa trivializez, dar mi se pare ca destul de multi zic "iubesc" ca si cum ar raspunde "bine" la intrebarea "ce mai faci?". Adica e un act reflex aproape, daca sunt intr-o relatie (de 1,2,3,4 ani) sa raspunda ca da, isi iubesc partenerul.
Da o zic asa reflex, incat pe mine cel putin ma socheaza frustul. Cumva asociez iubirea cu o stare de extaz afectiv, in care esti foarte volubil, foarte expansiv, nimic nu-ti sta in cale si nu te abate, si atunci.. cand aud 'iubesc'-ul rostit asa sec, frust, ma intreb cine isi fura caciula cui ? Ca pe mine nu ma pacaleste.

Avantajul 'iubirii' fruste este comoditatea.

Iar iubirea intensa, pe moment, mi se pare un mix de egoism [ma rog, daca e al amandorura - e ok nu ?]. Daca trece repede, probabil ca asta a si fost, celalalt fel de iubire implica trairi mai dureroase si mai agonizante, atunci cand se termina..

[George Ene]

   Adevărul e că IUBIREA  e un sentiment complex, dar şi complicat.
   Apare ca o stare difuză de spirit (= afect), trece prin faza de şoc a curiozităţii pentru celălalt (analiză, sinteză psihică – foarte adesea părtinitoare), se instalează ca ambiţie, după care, în funcţie de temperament şi caracter (educaţie), pune stăpânire vremelnică ori permanentă pe îndrăgostit. Între timp apar dubiile, regretele ori entuziasmele, relaţiile interne şi externe (la vedere) cu celelalte sentimente, pătrunde adânc în conştient, subconştient, inconştient, fărâmă ori înalţă.
   Iubirea persistă şi insistă acolo unde găseşte teren propice. Ori cedează, se estompează, se pierde, dispare. Lasă în urmă indiferenţă ori regrete. Generează exaltare, dar şi ură, răzbunare ori alte patimi (adeseori de nebănuit).
   E recomandată oarecare luciditate, spirit critic şi mai ales indiferenţă (atenţie: indiferenţă critică) în faţa primei iubiri. Nu e recomandată, în iubire, arderea flash – generatoare de gelozii, figuri şi atitudini descalificante pentru unul sau celălalt. După părerea mea o iubire mare (= dăruire totală), urmată îndeaproape de o gelozie la fel de mare (= ucigătoare) e o iubire  sufocantă, care, mai întotdeauna sfârşeşte prost.
   Există mai multe tipuri (modele) de iubire. Ar trebui să le dezvoltăm şi să le disecăm – pe modelele oferite de marea literatură. Dar despre toate acestea mai târziu.
   Să vedem ce spun şi colegele şi, fireşte, colegii.

[George Ene]

   După ce-am postat cele de mai sus, mi-am dat seama că tema e precisă: se referă la iubirile de-o clipă, la care n-am răspuns. De aceea revin şi zic că iubirile de-o clipă nu reprezintă decât o latură a curiozităţii noastre, nimic mai mult. Pentru că, dacă sunt, chiar aşa, iubiri de-o clipă, atunci nu pot fi numite iubiri în sensul larg, acceptat, de sentiment, ci sunt un fel de “izbiri accidentale”, urmarea cărora poţi zice… “pardon!”
   Iubirile de-o clipă pot căpăta stabilitate, deci consistenţă, sau pot muri în clipa următoare. Depinde…

[Semiramis]

aş putea avea două direcţii de răspuns privitor la "iubirile de o clipă":

a) în general amintirile pregnante sunt cele dureroase, nu cele aducătoare de fericire. când ceva neplăcut ni se întâmplă, avem percepţia că timpul se dilată, pe când atunci când trăim ceva frumos, percepem timpul ca fiind contractat. aşa şi sentimentul că am avut o iubire scurtă, chiar dacă ea s-a întins pe mai mulţi ani şi cândva s-a terminat.
b) mai este varianta în care instictul sexual să pară iubire. iar în momentul în care instinctul este satisfăcut, el nu este urmat de sentimente.

[Switty]

Iubirea e iubire indiferent de durata ei. Lipsa impartasirii ei de catre "obiectul" afectiunii noastre sau un final nedorit nu o anihileaza, nu o poate nega. Daca este confundata datorita unei atractii fizice puternice, precum spune si Semiramis, sau a unei infatuari atunci nu a fost nicicand iubire..doar combustie spontana ce lasa in urma o dara de fum..si miros de ars..

[viulian]

Mda, nu cred ca oamenii [da' ca sa nu generalizez, sa ma refer doar la mine ] sunt in stare sa iubeasca neconditionat si neegoist. Ia sa va insele parteneru odata, si toata puritatea si inocenta si increderea [deci iubirea!] se naruieste imediat. Pai daca se naruieste imediat, putem spune ca a fost ceva mai mult decat o iluzie ? Nu, a fost mereu fum, egoism, ingamfare, etc.
Si evident ca suferi cand revii la realitate, nu ?

Exista iubire in realitate ?! De-o clipa, sau mai mult ?

[Sonrisa]

Citind toate afirmatiile de mai sus mi-au venit in minte urmatoarele versuri:
"Ai crezut in vorba mea, prefacuta?/ Ea glumea..."
Cam asa pare acum "iubirea". Oricum, raportand durata vietii noastre la cea a Universului obtinem cateva clipe, clipe ce uneori includ si "clipa iluziei - iubire". Cat dureaza iluzia? Atata timp cat noi o acceptam, credem in ea ori in iluzionistul care executa momentul de iluzionism.
Si apoi? Voila! q.e.d.
Sau poate asa este doar gandul meu. O iluzie de gand, nimic mai mult.

[Switty]

Iubire exista atata timp cat exista suflete ce o gazduiesc. Cand esti ranit, suferi tocmai pentru ca iubesti, pentru ca-ti pasa..insa, ca pasarea Phoenix, ne ridicam din propria cenusa sentimentala, ne scuturam si mergem mai departe. O clipa poate parea o vesnicie atunci cand iubesti; o vesnicie pare o clipa atunci cand esti iubit.

[orhideea albastra]

Asa cum a surprins si Iulian, din pacate in lumea in care traim, am reusit sa profanam sensul cuvantului "iubire", incat nu stiu cat la suta  isi mai pastreaza adevarata esenta.Dintr-un egoism exarcerbat, ca efect al mecanismelor de aparare, am ajuns sa analizam si sa punem la indoiala orice vibratie a inimii.
  Cand apare cineva in viata noastra, avem tendinta inca din prima clipa de a supune rationamentului ceea ce simtim;si uite asa ne invartim in jurul intrebarilor de genul:daca e numai o atractie fizica?;daca e doar o pasiune trecatoare?; daca e doar disperarea mea de a ma atasa de cineva?;cat o sa dureze...daca, daca si iar daca!!!
   Parerea mea personala, legata si de aspectul "iubirii de o clipa" se reflecta perfect in semnatura pe care mi-am ales-o(a se citi mai jos).
Pe de alta parte, sunt perfect de acord si cu cele pe care le scrie Osho, referindu-se la iubire:
"Atunci cand iubesti, esti plin de bucurie. Cand nu poti iubi, nu ai cum sa fii fericit. Bucuria este o functie a iubirii, o umbra a acesteia. Ea urmeaza pretutindeni iubirea.

De aceea, deschideti-va din ce in ce mai mult fata de iubire si veti deveni din ce in ce mai fericiti. Nu va trebui sa va intereseze daca iubirea va este returnata sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mica importanta. Fericirea urmeaza pretutindeni iubirea, indiferent daca aceasta din urma este returnata sau nu sau daca celalalt ii
raspunde cu aceeasi moneda. In aceasta consta rezultatul iubirii, in faptul ca valoarea ei este intrinseca. Ea nu depinde de raspunsul celuilalt, ci va apartine in intregime dumneavoastra. Nu conteaza nici pe cine iubiti: poate fi un caine, o pisica, o piatra sau un copac.

Asezati-va langa o stanca, cu o atitudine plina de iubire. Purtati un mic dialog. Sarutati piatra si asezati-va pe ea. Simtiti-va una cu ea, si dintr-o data veti simti un val de energie dublata de o bucurie imensa. Poate ca nu piatra v-a raspuns la iubirea dumneavoastra - sau poate ca a facut-o, dar acest lucru nu are nici o importanta. Cert este ca iubirea dumneavoastra a generat acest val de fericire. Cine iubeste este fericit.

De intelegeti acest secret, puteti fi fericit 24 de ore pe zi. Daca sunteti plin de iubire timp de 24 de ore pe zi, fara sa mai depindeti de un obiect al iubirii, veti deveni din ce in ce mai independent, caci veti putea iubi fara ca cineva sa fie de fata. Veti putea iubi chiar si golul din jurul vostru. Chiar daca sunteti singur in camera,
veti umple intreaga camera de iubirea voastra. Chiar daca va aflati intr-o inchisoare, o veti putea transforma instantaneu intr-un templu. In clipa in care o veti umple cu iubire, ea nu va mai fi o inchisoare. Invers, un templu poate deveni o inchisoare daca nu este umplut cu iubire."