Nevoile si Lipsurile

[Escu]

Am auzit de multe ori fraze care incep cu "simt nevoia sa...". Este o expresie ambigua si confuza care acopera planuri atat de diferite. Oare vrea sa spuna "imi doresc" sau "simt ca imi lipseste..." ?
Dincolo de nevoile fiziologice, care sunt adevaratele noastre nevoi? Cadem in capcana interioara de a ne transforma dorintele in nevoi, ceea ce face ca ele sa impuna o satisfacere imediata (necesara). Ca si cum am cere paine la un cizmar...Poate ca cizmarul are paine...dar are numai pentru el.
Voi ce pareri aveti ?

[Switty]

Simt nevoia sa spun.. just kidding
Mda, topicul e interesant..eu zic ca, in general, ne dorim ceea ce ne lipseste, desi - e drept - cateodata dorim mai mult din ceea ce avem deja (atunci cand e de calitate); sau cel putin, dorim sa nu se termine nicicand, sa fie acel "sac fara fund".
Alte nevoi? Cele care hranesc sufletul si mintea, simturile, spiritul..si nu, nu toate se vor sau pot fi satisfacute atunci cand nevoia apare. Unele raman chemari fara raspuns, altele primesc raspunsul mai tarziu, ca pe un ecou venit de foarte departe.
To be continued..

P.S. Si uite-asa, ma facui cu o steluta!..

[inda]

"Simt nevoia"  - probabil nu e decat o dorinta, una mereu reprimata, mereu ascunsa, mereu amanata, pe care la un moment dat doresti sa o impartasesti cuiva. Cred ca-i nevoia de a-ti face cunoscuta dorinta aceea, nu nevoia efectiva de acel ceva.
Cand mi-e foame spun "vreau o bucata de paine", nu spun "simt nevoia sa tin in mana o bucata de paine", si da, ca simt nevoia, pot sa-i comunic si cizmarului, insa fara sa astept sa primesc ceva din partea lui, poate doar un zabmet in semn ca mi-a impartasit dorinta.

[Escu]

Relatii din nevoie (m-am gandit sa mai adaug ceva la topic)

Legatura cu celalalt este de fapt lipsa, este ceea ce ma tine cel mai tare legat de el. Este ceea ce el (celalalt) nu imi da. Asa iau nastere incercarile de a prelua controlul asupra celuilalt. Dar preluarea controlului isi are pretul ei. Asta putem numi "Relatia provenita din nevoie". O speranta naruita, o asteptare inselata devin principalul ciment al unei relatii.
Relatia din nevoie se transpune de multe ori intr-un daca ce descrie infernul sperantelor desarte si totusi mereu renascute
"daca ar vorbi..."
"daca ar fi mai maleabila..."
"daca as intelege mai bine ce vrea" (si lista exemplelor poate continua)

O lipsa nu poate fi compensata, viata se organizeaza cu si in jurul acestei lipse fundamentale si a alor lipsuri specifice fiecaruia. Momeala unei dorinte transformate in nevoie este iluzia ca o anumita persoana, o anumita situatie sau o anumita realizare va sterge lipsurile din noi..

[Emma]

dar ce ne facem ca noi oamenii mereu gasim lipsuri...chiar daca nu azi, ieri sau maine...va exista un moment T in care simtim ca mai e ceva...care lipseste...dilema e sa acceptam LIPSA sau sa ne lipsim de ea....

si mai am un dubiu...lipsa e si cand ai relatia si atunci cand nu ai o relatie...diferenta e ca o data RELATIA se naste din lipsa(unei relatii) iar alta ca LIPSA se naste din relatie....cum o fi mai rau..?

[liviu]

... care sunt adevaratele noastre nevoi? ..Voi ce pareri aveti ?

Eu cred ca.. daca am reusi sa vedem clar, care sunt adevaratele noastre nevoi, am realiza si faptul ca, alaturi de firavele noastre certitudini, nevoile sunt, pana la urma, singurele noastre resurse reale!

In aceasta acceptiune, nevoile sunt resurse necesare vietii pentru a se sustine. De exemplu, bunastarea noastra fizica depinde de nevoia noastra de aer, apa, odihna si mancare. Tot astfel, bunastarea noastra psihologica si spirituala este accentuata atunci cand sunt satisfacute nevoile de intelegere, sprijin, onestitate si sens.. 

[Răzvan Vlad]

vorbind de relaţii, (şi senzaţia de neîmplinire, lipsă) îmi vine în minte mitul androginului. nu lângă oricine te poţi simţi împlinit. poţi să ai pe cineva alături şi să fii, acolo, undeva, in tine, singur...