. Niciodata nu m-am gandit, ca o sa ajung sa-mi gasesc atat de greu cuvintele incercand sa vorbesc cu tine...Se invart toate in capul meu:imagini, amintiri, senzatii, soapte, suspine,lacrimi, zambete, toate petalele florilor pe care mi le-ai daruit atatia ani, valurile marii care ne-au sarutat talpile,nisipul umed ce ti-l stergeam de pe frunte, stelele cazatoare la care ne-am incredintat dorintele, aroma cafelei ce o sorbeam amandoi in diminetile cu soare, cararile padurilor pe care le strabateam in vosnetul vantului, zapada ce o topeam cu saruturile noastre, vinul rosu si parfumul lumanarilor ...
M-am pierdut printre ele in cautarea altui drum...dar sunt atat de multe incat nu reusesc sa-mi zaresc nici propriul suflet.Se tine scai de al tau, si nu vrea sa inteleaga ca nu va mai fi NOI.
Dar am discutat cu el pe indelete, asa ca doi batrani, si pana la urma a inteles.Mi-a soptit doar, ca adierea unui vant de inceput de toamna,ca-i va fi dor.Se-nprietenise tare bine cu sufletul tau,incat uneori nici nu mai simteau ca sunt doi...
M-a rugat,ca in aceasta noapte, sa il mai las la un ultim taifas. Poate la anul nu vor mai putea vorbi atat de deschis;cine stie ce iubire va lega cu un alt suflet, iar povestea lor va ramane o taina pe care doar necuvintele o vor mai putea sopti printre amintiri si valuri de timp.............SA AI GRIJA DE TINE,DULCEA MEA MINUNE....