Rezultatul muncii voastre ,o poveste cum nu mai este:
A fost odata ca niciodata un site pe care-l vizitau tot felul de oameni ,unul mai breaz ca altul,in incercarea de a afla despre iubire si despre cunoasterea propriei persoane .Daca au reusit sau nu oricum, ne vom continua cautarea stiind ca raspunsurile vor naste alte intrebari,una mai inteleapta decat alta.
Si uite-asa s-au strans la castelul lovetime ca sa nu fie imprastiati .Alţii s-au aciuat pe la han rascolind colbul si panzele de paianjen in speranta ca_si va potoli setea de cunoastere.Se auzea uneori ecoul rasului hangitei si al oaspetilor veseli.Nu exista zi fara sa bea impreuna o cafea neagra sau noapte fara sa se adune la o poveste sau o snoavă,povestite de catre un maestru al cuvintelor.
Soarecele pofticios cu ochelari galbeni, rozand gaura din schweitzerul uitat pe masa se gandea cat este de norocos ca cineva a uitat bunatatile pe masa sau poate că nu le-a uitat,lasate intentionat, pentru soarecele povestitor cel cu urechile mari şi clăpăuge şi pofticios, si nu-i venea a crede ce-i aud urechile:cica auzise el cum ca vecinul sau s-a încurcat cu o oarecare şoricioaică, infiripandu-se o dragoste la fel de ucigatoare ca ca o cursa de soareci inventata de stupizii oameni .A inceput sa povesteasca despre arta de a ramane cu un pas pe pământ şi cu unul sprijinit de curcubeu sau cu unul in urma, si totusi a inceput sa spuna despre spiridusi albastrii care se jucau nestingheriti cu niste jucarii pentru copii mici.Ca ar fi noduri in gatul fericirii găsite în podul casei tocmai cand se dadeau jos din pivnita,o pivnita prafuita si plina de afrodisiace pentru cei care nu stiau sa se bucure de niste prezervative expirate cu aroma de foca sau ocazia de a avea in mijlocul noptii... o oaza de lumina îmi pictează privirea sau macar o raza de lumina galbuie ca luna de pe cer sa-mi alunge molozul remuscarilor.