Nu am sa imi dau eu cu parerea in privinta fericirii, pentru ca e o notiune pentru care imi vine peste mana sa imi dau cu parerea. In schimb am sa citez 3 oameni, despre care cu mana pe inima pot sa spun ca aveau idee cu ce se mananca:
SOLJENITIN
Ea consta pentru cine se afla intr-o situatie limita, in care ii este pusa in pericol insasi viata in a-si spune cu hotarare: In clipa aceasta chiar mor. Ii este permis a-si vorbi consolandu-se:pacat de mine, pacat de nevasta mea, de copiii mei, de iubita mea, de vinurile pe care nu o sa le mai beau, de cartile pe care nu o sa le mai citesc, de plimbarile pe care nu o sa le mai fac, de muzica pe care nu o sa o mai ascult, etc. Dar ceva e sigur si ireparabil, de acum incolo sunt un om MORT.
Daca asa gandeste, individul este salvat, pentru ca nu mai poate fi amenintat cu nimic pentru ca nimic nu il mai sperie, este iesit din lume si prin urmare nimic nu il mai poate atinge.
ALEXANDRU ZINOVIEV
Solutia Vagabondului... Un parazit, un coate goale si o haimana. Traieste de azi pe maine din ce i se da, din ce pica, din te miri ce. E imbracat in zdrente. Isi petrece mai toata vremea prin puscarii sau prin lagare de munca, doarme pe unde apuca. Hoinareste, si pentru nimic in lume nu intra in sistemul social, nici macar in cea mai neansemnata, mai pacatoasa, mai neangajanta slujba. Nici macar pazitor la porci nu se baga. Nu, vagabondul se proiecteaza o data pentru totdeauna in caine de pripas, capra raioasa, calugar budist cersetor, smintit, nebun, totul pentru insasi fericirea libertatii.
WINSTON CHURCILL
Va fi razboi. Praf si pulbere se va alege din Imperiul Britanic. Moartea ne pandeste pe toti. Iar eu simt ca intineresc cu 20 de ani. Cu cat iti merge mai rau, cu cat greutatile sunt mai imense, cu cat esti mai lovit, ori mai supus atacurilor, cu cat nu mai intrevezi vreo nadejde probabilistica si rationala, cu cat cenusiul, intunericul si vascosul se intensifica, se puhavesc si se incolacesc mai inextricabil, cu cat pericolul te sfrunteaza mai direct, cu atat esti mai dornic de lupta si cunosti un simtamant crescand de inexplicabila si covarsitoare euforie.
Esti asaltat din toate partile, cu forte infinit mai tari ca ale tale: lupti. Te infrang, le sfidezi. Esti pierdut: ataci. Razi, iti ascuti dintii si cutitul, intineresti. Te furnica fericirea, nespusa fericire de a lovi si tu, fie chiar infinit mai putin. Nu numai ca nu deznadajduiesti, ca nu te declari invins si rapus, dar si gusti din plin bucuria rezistentei, a impotrivirii si incerci o senzatie de navalnica, dementa voiosie.
Sondaj
Subiect: Dragoste pasionala sau dragoste libera ? (Citit de 36742 ori)