LUCIDITATE

[George Ene]

Luciditate

Când coboară înserarea
păşiţi pe vârfuri, cu grijă,
să nu-i speriaţi coborârea.

Când coboară înserarea
salvaţi-vă sufletele,
spre a vă îndestula
cu tăcerea-i albă, lucidă.

Şi aşteptaţi răbdători
până ce înserarea
se piteşte la pieptul nopţii,
lăsând locul amintirilor
de peste zi, să vă inunde.

Şi nu adormiţi prea repede,
că noaptea-şi iscă ispitele:
iese de la pândă,
ademenitoare,
o fiară flămândă:
fiica tenebrelor,
umbră neagră
din neştiut coborâtoare,
cu momeala ei – visul,
proscrisul.
Scuturaţi-vă de el!

În curând
la porţile cerului,
salvatoare,
bat zorile.