DE AŞTEPTARE

[George Ene]

De aşteptare

Pe când marea arde albă
Sub al lunii crug solemn
Visul meu tăcut, de lemn,
Frunză neagră ţi-e în palmă.

Te chem vrajă prin descântec
Spre acum şi spre aici
Ca un straniu licurici
Pe poteci muiate-n cântec.

Şi tot viu în clipe rare
De-ntuneric, când te culci:
Împrejurul gurii dulci
Şoaptele-mi rostesc pahare.

Şi tot plec în clipe dure
De lumină, când visezi:
Cu frumoşi-ţi ochi mă vezi
Stea căzând peste pădure.

Albesc ţipăt într-o carte
Cu coperţile de-argint –
Nu te văd, dar tot mă mint
Că-mi eşti totul şi-ţi sunt parte.

Vai, cum mi-ai sfinţit în piept
Un altar pentru durere.
În tămâia lui mă piere
Şi-am murit de când te-aştept…