O poveste încâlcită
Într-o sagă încâlcită
Arde-o clipă împietrită
De nepotolita mare,
Când o tristă întâmplare
Îl sfârşi pe-un oarecare.
Stă proptită-n parapet
Şi-l aşteaptă pe poet
O idee insolită:
Cum că pasărea lovită
A fost astfel hărăzită.
Urcă steaua şi clipeşte
Ca un ochi uimit de peşte
Când golul rotund se-adună
Peste autor, sub lună,
Şi-i şopteşte: “Nu e bună!”
Din nimic nimic se face.
În pustiu tăcerea tace
Rece şi neprihănită
Despre clipa împietrită
În cea sagă încâlcită…
Subiect: O POVESTE ÎNCÂLCITĂ (Citit de 1537 ori)