Locuitul cu socrii

[Iosif]

Una din problemele acestei generatii (si nu numai) este lipsa unei locuinte proprii. Unii accepta compromisuri si ajung sa locuiasca impreuna cu parintii unuia din parteneri. Ce parere aveti despre acest lucru? Credeti ca este "sanatos" pentru cuplul tanar sa locuiasca cu o alta familie la o generatie diferenta?
Sunt foarte curios de parerile voastre asa ca va invit pe toti sa raspundeti, chiar daca nu sunteti "in caz", ganditi-va cum ati reactiona si ce ati face daca s-ar pune aceasta problema. Poate ca acum nu se prevede aceasta posibilitate, dar la un moment dat s-ar putea sa fiti pusi sa alegeti. Ce veti spune atunci? Sau ce ati spus daca a fost deja pusa problema?

[Minerva]

J.S., personal cred ca este o problema atata timp cat nu este vorba de o situatie pe perioada limitata.
In primul rand fiecare generatie are cerintele si tabieturile ei, apoi este mult mai sanatos sa aiba fiecare casa lui, sa nu fie nora/ginerele pus in situatia de a-si cenzura discutia cu partenerul de viata pentru a nu interpreta socrii o disputa de moment. E si mai usor sa explici partenerului ca azi ai chef doar sa te plimbi, sa citesti, sa te odihnesti...
Dar daca esti nevoit cred ca poti sta fara probleme un timp. Trebuie sa te inarmezi insa cu ceva mai mult tact, rabdare si sa nu uiti de respect.

[Just]

Cred ca a trai cu parintii unuia dintre parteneri nu este sanatos pentru tineri datorita faptului ca (mai ales) soacrele au mereu tendinta de a interveni in problemele celor doi (minore sau nu ) si grav este faptul ca parerea niciunei persoane din exterior in ceea ce priveste viata lor de cuplu nu este bine venita in rezolvarea problemelor ce se ivesc in drum .Spun asta datorita faptului ca intre cei doi exista o relatie de iubire (se presupune) si mereu vor judeca prin pricina ei , pe cand parintii niciodata nu vor intelege ce inseamna a ierta micile incidente ce umbresc uneori viata celor doi ,ei judecand doar prin pricina iubirii pentru unul dintre ei (bineinteles fiul ,fiica) .

Oricare dintre parinti are tendinta de a lua parte copilului chiar daca nu i s-a cerut sa se implice intr-o anumita problema si voluntar (sau uneori chiar fara intentie ) vor incerca sa-l influenteze sau sa-i sugereze intr-o oarecare masura cum vede situatia si care ar fi solutia ,desi am mai spun :nu vor judeca asa cum se cuvine. De aici interventia negativa in viata cuplului.

Noi locuim singuri inca de la inceput ,cu exceptia scurtelor perioade in care avem musafir o bunicuta pe care o iubim mult ,nu stiu care mai mult dintre noi . Nu ne-a afectat prezenta ei in casa pentru ca niciodata nu a intervenit in problemele noastre personale ,oricare ar fi ele .

Si ca sa nu uit ,este foarte bine ca cei din jur sa reuseasca a va privi ca un mare "doi" ,niciodata separat sau facand diferente .Poate ca si din problema asta se genereaza inconvenientele "locuitului cu socrii" .Nu multi reusesc sa o faca!

[Emma]

eu am votat contra locuitului cu părinţii...pentru simplul motiv că tânărul cuplu are dreptul să-şi construiască, în doi, un mic cămin..care mai apoi va căpăta forme bine-definite...care în timp se va închega. Ori, dacă cei doi locuiesc cu părinţii nu işi pot crea acea ambianţă de care fiecare avem nevoie pentru a ne simţi în largul nostru. A trăi în doi presupune foarte mult...este un efort pe care trebuie să-l canalizezi pe ceva constructiv..cei doi au nevoie să se cunoască..să se descopere...să se accepte...e deja prea mult dacă mai intervin şi alţii..care nu fac decât să perturbe relaţia celor doi. Aşadar, pentru cei care nu vor să locuiască împreună cu socrii..şi au curajul să se opună..există şi alte variante alternative..

[viulian]

Ce sa zic, eu n-as sta niciodata cu socri. Adica e cool asa, vreo 2-3 zile sa zicem, dupa aceea devine enervant.
Dar avantajul e ca papica e asigurata, e curatenie, acuma depinde de fiecare cat de multa intimitate isi doreste pe unii poate ii lasa rece.

Pe mine nu. Nici ideea de a tine la mine in casa pe socri nu prea ma tenteaza, nici pe ai ei, nici pe parinti. Cum am zis, e frumos cateva zile, pana cand incepe sa devina obositor.
Consider ca orice om are nevoie de intimitate, de momentele lui de singuratate chiar daca sta doar cu partenera/partenerul, asa ca reducerea astora la zero duce la dezechilibre si certuri pana la urma, ori cu partenera, ori cu parintii, samd.
O alta problema la fel de presanta pare a fi cea a banilor. Discutand cu persoane in varsta, se pare ca multe discutii 'in casa' apar din cauza banilor. Si cum cuplul nostru tanar sta cu socrii, de cele mai multe ori din motive financiare (constrangeri), sansele sa se iveasca certuri sunt foooarte mari.

N-am vazut statistici cu cat de reusite si rezistente sunt relatiile astea unde se sta cu parintii. Dar asa la o prima problema, par a fi prea multe 'tensiuni' ca sa reziste prea mult.

Si poate am chef intr-o seara sa nu spal cada, na! Cum ma justific ? Tre sa fii robotel, si din ce in ce mai putin tu insuti. Asa ca in nici un caz, dpmdv..

[valentina]

    Ce pot spune,decat ca eu am trecut prin asa ceva ,si da ,nu este sanatos.Din motivele enumerate de voi,dar si din multe ,altele.
    Insa am prieteni care locuiesc cu parintii,si da ,la un moment dat isi baga nasul unde nu trebuie (acum depinde de situatii ,ori parintii lui,ori ai ei ).
    Deci va spun cu siguranta ,nu este sanatos si nici bine sa locuiti cu parintii ,ai tai sau ai ei.

[Semiramis]

clar, cel mai bine e să stai singur. adică e sănătos. însă acest lucru e destul de greu, având în vedere preţurile caselor. acum, evident, sunt părinţi şi părinţi. cu unii te poţi înţelege, cu alţii nu. acum, sinceră să fiu...când chiria pe o garsonieră aruncată în cine ştie ce colţ de bucureşti ajunge la 400 de euro...te cam apucă nervii.
păcat e ca apucăm să stăm singuri destul de târziu, ne căsătorim târziu, ca să nu mai spun că un copil facem muuuuult după 30 de ani...
astea sunt vremurile...

[Cruella]

Eu nu as putea sta vreodata nici cu parintii mei si nici cu ai lui. M-am obisnuit de mica sa stau singura (am plecat de la sat la liceu in Timisoara) si de-atunci tot singura stau. Da, e frumos la sf. de saptamîna sa merg la ai mei, dar aia e de relaxare.
Mama insa cind s-a maritat s-a mutat la tata si la bunica. Si ei trei si acum locuiesc in aceeasi casa, si pot spune ca e familia perfecta. Evident ca au mai fost citeva ciocniri intre soacra si nora, dar bunica a predat stafeta mamei mele foarte devreme, si le-a mers bine la toti trei, si inclusiv noua, copiilor.
Dar eu nu as rezista. Cred ca depinde de fiecare, cit e de flexibil, cit de mult se impune, cit respect reciproc exista, cit stie sa lase fiecare de la el etc....

[Switty]

Si eu sunt de parere ca e normal si de preferat ca cei doi sa stea separat. Stiu ca se ajunge la locuitul cu socrii din considerente financiare, insa ar fi bine ca perioada respectiva sa fie cat mai scurta posibila in cazul in care nu poate fi evitata.
Nevoia de intimitate este un motiv suficient, desi nu singurul, pentru a-ti dori sa ai un spatiu al tau.