Furia

[Just]

Furia este starea de maxima iritare ce te cuprinde in urma acumularii multor emotii negative. Se spune ca atunci cand o persoana este furioasa se simte plina de energie si mereu gata sa actioneze in vederea eliberarii de aceasta  stare .De cele mai multe ori insa fiind peste masura de infuriati ajungem sa facem fapte sau sa spunem cuvinte pe care mai apoi le vom regreta din adancul sufletului ,dar care pe moment ne-au ajutat sa scapam de acea stare greu de suportat. Cu cat ne gandim mai mult la ceea ce a declansat mania ,cu atat starea se amplifica si este mai greu de stapanit .

Poate fi mania prevenita?
Poate fi controlata ?
Cum ar trebui cei din jur sa se comporte cu noi atunci cand suntem furiosi ca sa nu toarne paie pe foc?
Exista vreo modalitate eficienta de a ne potoli furia?

[viulian]

Furia e normala pana la urma, dar probabil se poate preveni daca cumva te detasezi de ceea ce te enerveaza: munca, anturaj, masina care nu merge, vecinii nesimtiti, etc.
Eu foarte multa vreme am avut grija de masina. Orice mica problema, o reparam imediat, dar fiind o Dacie veche, ajunsesem sa repar mai mult decat sa merg cu ea. Si ma enervam la culme.
Pana la urma, am acceptat ca mi-a fost bine cu ea, am cutreierat toata tara, dar cumva, m-am detasat putin, si a devenit si ea parte din lista de prioritati, si daca altceva e mai urgent, nu bibilesc la toate prostiile sau sa pierd timpul.

De asemenea, m-a enervat intr-o zi zgomotul tembel facut de ghena pe care un vecin arunca pe semne niste obiecte dure. Atat de rau, incat am iesit din casa si am luat blocul la picior - s-a rezolvat pana la urma, erau nervosi caci cedase un dulap si li se sparsese multa vesela. Si o parte o aruncau. Ma rog, nu se gandisera si ei probabil.. M-am oferit sa-i ajut sa se debaraseze de ea.

Dar furia poate fi controlata insa de toti oamenii sanatosi chiar multi si-o reprima - ceea ce e putin nesanatos, caci pe lunga durata, apar dureri de cap, de stomac, de oase, samd. Din cand in cand trebuie sa spui ceea ce te deranjeaza, intr-un mod civilizat - nu se va intampla nimic rau.

Cum ar trebui sa se comporte anturajul ? Sa imi dea pace - aia ar trebui sa faca - sa nu ma iau si de ei.
O modalitate eficienta de a potoli furia, asa, generic, nu prea e... depinde de la caz la caz.

Cea mai mare sursa de furie este cand ceva la care tii tu extraordinar de mult este tulburat. Eu tin mult la liniste de exemplu, si la corectitudine. Daca unu face galagie, sau vrea sa se bage in fata mea la coada, ma scoate din sarite. Adica evident ca si eu vreau sa fiu primu servit, dar inghit in sec, si stau frumos la coada, si acuma vrea altu care sa se bage in fata ? Nu nene, treci la coada. Deci cum ziceam, cea mai buna modalitate de a nu te infuria (deci nu de a te calma dupa), este sa te detasezi putin de ceva-urile la care tii extraordinar, astfel incat sa nu te mai enerveze cand sunt tulburate. Dar na, e greu.

Voi cum procedati ?

[Just]

Dupa cum spuneam in primul post ,cu cat ne gandim mai mult la ceea ce ne-a provocat manie ,cu atat starea se accentueaza. Cand mintea noastra va inceta sa mai aduca argumente ce indreptatesc iritarea ,ceea ce este cu adevarat greu de reusit in asemenea momente ,furia se va potoli. Daca reusim sa facem asta inainte de a ajunge la stadiul cand nu se mai poate da inapoi atunci reusim intr-adevar sa prevenim mania sau dezlantuirea ei .

Eu de obicei sunt o persoana calma tocmai pentru ca am invatat inca de mica de la tata sa tac ,iar in timp ce tac sa rezolv cat se poate din probleme in interiorul meu .Apropos de asta cred ca si mediul in care am crescut isi spune cuvantul in ceea ce priveste modul nostru de a ne comporta la nervi sau gradul de irascibilitate pe care-l purtam in noi. Desigur si calmul meu are o limita si e mai grav cred ca nu ma exteriorizez inca de la inceput ,asa ca adun cumva in mine vreo doua greseli ale celor din jur ,iar la a treia actionez sau ma manifest "furtunos" mai ales ca ma simt indreptatita pentru ca intre timp cei din jur au avut ocazia de a-si corecta modul de a se comporta .Deci ,initial reusesc sa-mi controlez furia pentru ca asa e firea mea ,dar daca lucrurile nu se indreapta atunci nici nu mai caut sa o tin in frau.

Ceea ce ma enerveaza cel mai mult este incompetenta .Cand cutreieri zile intregi sa rezolvi anumite probleme si esti purtat de la o persoana la alta ca in final sa ajungi tot de unde ai plecat .E ca si cum cineva isi bate joc de tine in fata : "ce fraier/a !" .Singura problema insa e faptul ca nu sunt capabili sa indeplineasca singurul lucru pentru care sunt pusi acolo ,serviciul . Si ajungi pe culmile furiei cand dupa ce-ai umblat in stanga si-n dreapta mai gasesti la ultima locatie vreo papusica ce prin praf de pudra si farduri iti spune ca : "nu va putem ajuta ,va trebui sa mergeti la ... mama naibii" .Ah! Asta ma infurie pe mine.

E cu folos ca cei din jur sa ma asculte si sa se mai dea si ei cu parerea atata vreme cat este argument pentru furia mea. Asa spun tot ce m-a adus in situatia de fata si imediat apoi uit trecand la o alta stare .

[Emma]

furia....hm..rar mi se întâmplă să fiu furioasă...eu sunt o persoană foarte deschisă iar asta mă ajută foarte mult, nu îmi reprim stările de nemulţumire...n-aş zice că sunt calmă..dar faptul că am încercat întotdeauna să arăt celor din jur ceea ce mă nemulţumeşte (într-o manieră civilizată) poate că m-a scăpat multe acte de furie. Mi se întâmplă ce-i drept mai des să mă enervez..dar e de scurtă durată..şi de-o intensitate...redusă..adică nu se lasă cu cuvinte urâte sau farfurii sparte.

Poate fi mania prevenita?

nu..eu nu cred..adică dacă mă atinge acolo unde mă doare..mă seacă ceva..e clar..nu poate fi prevenită...dar măcar atenuată..dacă se vrea...uite, de ex, număr până la 10...sau mă gândesc imediat că îmi fac singură rău accentuându-mi starea.

Poate fi controlata ?

...depinde de fiecare persoană..de trăsăturile comportamentale....de educaţie...că fiecare avem nişte modele în viaţă..aşa cum ai spus şi tu...iar eu, dacă la mine în casă nu am văzut niciodată scandal, jigniri între părinţi, ...(sincer vă spun)...cum aş putea eu să le practic..pur şi simplu nu îmi ies. Şi atunci, e mult mai uşor să controlezi o stare de furie care în concepţia mea nu are cum să meargă prea departe...DAR..bineînţeles...depinde şi cu cine te cerţi..sau pe cine/ce eşti furios...că dacă acea persoană este....pusă pe vorbe atunci... eu mă retrag.

Cum ar trebui cei din jur sa se comporte cu noi atunci cand suntem furiosi ca sa nu toarne paie pe foc?

Fiecare dintre noi..ajungem la un moment dat într-o stare ca asta...şi atunci ar trebui să fim fiecare, la rândul nostru mai îngăduitori. De exemplu, dacă prietenul meu este furios astăzi..iar eu sunt ok...ar fi frumos să îl înţeleg, să încerc să-l liniştesc. Eu asta încerc...dar se poate..să ajungă să mă enerveze şi pe mine  ..şi atunci..nu ştiu ce mai e de făcut..'lets get start the quarrel' 

[Lorelei]

Furia nu cred ca este un lucru rau. O spune una care se infurie foarte foarte rar. De ce nu cred ca este un lucru rau. Pentru ca este descatusata acolo o energie fantgastica. Asa incat ori te elibereaza de tone de frustrari, ori o controlezi si incerci sa intelegi ce anume te-a infuriat atat de tare acolo DE FAPT. Adica dincolo de aparentul motiv banal de cele mai multe ori se ascunde cu totul altceva. Singurul risc este sa fii furios si sa devii de fapt si mai frustrat, din lipsa capacitatii de gestionare. Inhibi furia, nici nu intelegi nimic din ea, in loc de defulare e de fapt o refulare si totul e un fel de bumerang care in loc sa descatuseze energii le incatusaza in tine incat devii un balon care explodeaza la cea mai mica atingere.