Anul doua mii opt, Dupa Hristos,
Un Hristos ce penduleaza intre
Existenta si necesitate,
O creatie anarhica,
Cu o sorgente uitata, dar totusi prezenta.
Isi ciopleste Dumnezei,
Cu sfredelul stiintei,
In bacterii heliorezistente,
Aterizate calare pe meteoriti...
Dumnezeu strange din dinti,
Omul ridica din umeri,
Viata a devenit,
Un premiu de Grandprix,
Toti depasesc fara remuscari,
Toti isi traiesc clipa,
Dar nu-si dau seama,
Ca-si taie creanga de sub picioare.
Zi-mi tu... esti fara remuscari,
Cand te privesti in ochi fix?