Iubirea de care scrieti voi in poeziile si mesajele voastre de unde vine?
Traiam nemairespirand decat sa-l vad, sa-l simt, sa-l cuprind si sa plang cuminte cuminte ascultand cum ii bate inima. Credeam ca-l surprind in semintuneric ca o umbra pe perete, umbra in umbra. Ramaneam in picioare sovaitoare, imbujorata, auzind secundele, verificand daca ochii, buzele, pieptul… totul este la loc.
Cand ma cuprindea somnul, intoarsa pe partea dreapta, desparteam o parte din mine care instinctiv il cauta, pastra contactul… ma cutremuram si ma rostogoleam cautandu-l intre vis si realitate
Imi doream sa exprim ce simt in adjective ireprosabile si definitive
Apoi am petrecut o noaptea alba, fara sa inchidem amandoi un ochi mai mult de 5 minute. De ce si cum…
Surad desi am primit lovitura brusc in inima. Am sa pot sa merg firesc? Imi indrept umerii si nu ma grabesc, in fond ce fac iesit din comun? Nimic, abia am murit o data.
Am scris pentru el. Nu pentru un inger, nu pentru un zeu, a plecat de la un greieras muritor... cu ochii albastri.