"Sa nu ai nimic in comun cu oamenii..."

[Iosif]

"Sa nu ai nimic in comun cu oamenii in afara faptului de a fi OM!"

Intr-o zi vine la Buddha un om oarecare. Si acest om incepe sa-l insulte foarte dur pe Buddha timp de 10 minute. Dar Buddha nu se supara deloc, nu zice nimic, nu schiteaza nici un gest - este ca o statuie, desi omul acela il insulta ca pe ultimul suflet de pe planeta, ca pe un nimic.

Intr-un final, dupa ce se potoleste omul, Buddha ii spune acestuia: "Permite-mi sa-ti pun o intrebare. Daca un om iti ofera tie un cadou, si tu ai ales sa nu il accepti, atunci cui ii apartine acel cadou?"

Omul statu un pic pe ganduri si, intr-un final, raspunse: "Atunci acel cadou ii apartine celui care l-a dat, evident!"

Iar Buddha zise: "Corect. Deci, daca eu nu ti-am acceptat vorbele tale, atunci ale cui sunt?"

[Morticia9]

Ce ma fac cand acele cuvinte ma lovesc mai dur decat o cred si eu, si le "accept" in mod inconstient.. ma lupt cu ele, ma izbesc de ele, le depasesc.. ma agat adesea de cuvinte.. cuvintele mele.. ale celorlalti.. sunt om si o demonstrez zi de zi

[androgin]

Ce ma fac cand acele cuvinte ma lovesc mai dur decat o cred si eu, si le "accept" in mod inconstient..

...faci rau. iti faci un morman de complexe inutile. iti faci nervi...si risti sa faci poc!

mai bine faci pe indiferenta!

cat despre inconstinetul care absoarbe tot, n-avea grija! in fond si l aurma urmei, esti o fiinta sociala constienta. mecanismele de autoaparare ale psihicului tau ar trebui sa lucreze pt tine. cu cat gandesti mai mult o problema, cu atat o scoti mai la suprafata.

[Morticia9]

Defineste poc.. 

[androgin]

colaps

[Morticia9]

  .. Atunci inseamna ca sunt acolo..
 
 Solutia indiferentei nu e pentru mine.. am reusit sa par indiferenta in fata celorlalti, dar in fata mea nu ma pot ascunde.. este doar un rol, pe care il pot juca destul de bine, dar a carei falsitate ma ataca mai rau decat situatia de care incerc sa ma ascund.. nu conteaza ca toti ceilalti sunt pacaliti ci ca eu  o stiu.. indiferenta atrofiaza simturile si adanceste gandul de singuratate, "Te nasti si mori singur" spune un citat care pentru catva timp avea sens.. dar acest sentiment este alimentat tocmai de mine
 

[androgin]

faptul ca iti constientizezi statutul, ca iti dai seama ce se intampla cu tine, e semn ca ai un oarecare control asupra situatiei...
cat despre constanta disimulare de care te faci vinovata...hmm...nu pot sa cred ca te prefaci in orisice moment, ca nu poti fi tu, cea adevarata, in realatiile cu ceilalti... gandeste-te la persoanele in preajma carora te simti bine, persoanele cu care razi si plangi... fata de ei nu te prefaci!

ai doar impresia ca esti izolata... esti un om normal!...care are ganduri ascunse si sentimente anvelopate in trairi intense, de cele mai multe ori ascunse...dar trebuie sa stii ca toti suntem asa!

daca te simti izolata, e numai din vina ta...tu te incapatanezi ca crezi si, in consecinta, sa simti asta. incepe prin a-ti impune o noua stare de spirit. fii optimista si deschisa posibilitatilor.

si lumea lor poate fi frumoasa...

[Morticia9]

  "Sa incerci sa iti impui"..  "lumea lor".. Stii ce imi face impresia propunerea ta? sa ma vand intr-o tentativa de "aderare la lume.. la  normal".. Corecteaza-ma daca gresesc.. Da - este vina mea, dar port vina prin mine, nu prin ceea ce imi impun a fi

[androgin]

esti sigura?

hmm...sa stii ca omul este cum si ce isi propune. presupusul conflict cu ceilalti, cu lumea, este doar un produs al tendintei de individualizare. daca eu cred cu tarie ca sunt altfel, imi adancesc singura izolarea.
nu e vorba de un act de resemnare in fata "lumii". recunosc ca formularea "lumea lor" nu a fost una dintre cele mai fericite...

cred ca cea mai grea incercare a adolescentei este stabilirea propriei identitati. e momentul in care ALEGI ce fel de om vrei sa devi.

tu stii cum vrei sa fii?!

[Morticia9]

Nu stiu daca am ales pana acum.. Lucrurile au venit de la sine aproape..

Mai repede as putea spune ceea ce nu vreau sa fiu..

Stiu ca viata, calculata si stabilita dinainte cu minutiozitate, poate fi un punct stabil, dar si o limitare.. Trebuie sa iei decizii permanent, adaptate la conditiile actuale ale vietii, nu sa urmezi un drum impus la o anumita varsta sau imprejurare - nu vb aici de situatii neobisnuite. Este de asemenea periculos si sa mergi fara tinta.. Le-am avut pe ambele..

Omul isi propune, dar poate fi mult mai mult

Tu esti multumita cu ceea ce ai ales?