Dor de oameni

[sic]

Uneori imi inchipui ca iau trenul spre acel loc pe care il numesc "acasa" si care nu e tocmai clar, caci inca nu l-am desenat, dar inima il stie prea bine si vai, cat trage de mine sa mergem sa mi-l arate! In tren e plin de cunoscuti, de oameni pe care i-am lasat candva poate prea repede, prea usor, inainte sa apucam sa ne spunem toate ce am fi vrut. Iata, insa, ca trenul asta fermecat ne ofera o a doua sansa; drumul e lung iar destinatia... nedefinita... si ne e indiferenta. Stim, doar, ca la un moment dat vom ajunge acolo... acasa. Bagajele sunt puse bine, cafeaua la indemana, mici gustari pregatite, si incepem sa sporovaim.
Uneori stau la taclale cu fosti profesori cu care ne amintim de zilele de scoala si au ocazia sa compare trecutul cu prezentul. Alteori cate un fost iubit pe care nu l-am vazut de ani multi imi povesteste de familia lui. Eh, nu prea ma intereseaza ce ii face nevasta sau cati copii are. Dar ascult si ma minunez pandind totodata momentul in care imi va spune ca i-a fost dor de mine. Foste rivale, mici antipatii din trecut imi arunca uneori priviri trufase si pline de invidie gandind amar "nu s-a schimbat deloc! E tot asa frumoasa!". E trenul meu! Imi imaginez ce vreau! Aici modestia e la indemana mea, la fel ca si adevarul!
Da... ne duce gandul... ca trenul din povestea mea, spre taramuri care nu au nici o legatura cu viata prezenta. Si nici cu cea viitoare. Ne e dor de oameni pe care nu ii mai avem in preajma. Prieteni sau dusmani, ii pastram undeva in suflet si minte, fac parte din confortul nostru personal.
Voua de cine va e dor? La cine va fuge gandul in clipele de singuratate?

[Semiramis]

în general, am dor de ducă. aş sta permanent pe drumuri şi poate de aceea, atunci când sunt plecată mi se face dor de casă.
dacă aş putea aş călători din america în china, din australia în caraibe, din bali în europa. clar, aşa aş face dacă aş putea. şi din când în când aş mai veni acasă, să-i pup pe cei dragi. 

[valentina]

    Acum ,mai am momente de singuratate,si e vorba ca as dori sa fug undeva unde sa nu fie nimeni in preajma mea.Vreau sa fiu lasata cu gandurile mele,cu temerile mele,cu propriul eu.Sa incerc sa ma redescopar,sa ma contemplu si sa vad ce pot schimba (in bine ) desigur .