Am auzit, am simţit, am văzut…
Am auzit printre ulucile gardurilor nişte şoapte
despre minunea păsării măiastre
care aleargă prin sângele meu,
şi se transformă-n poezie,
şi zboară către soare cântec.
Am simţit printre ulucile gardurilor nişte ochi moi
privindu-mă cum îi dau apă,
cum o mângâi şi-o sărut,
cum o-ndemn, cu căldură-n glas,
să se transforme-n poezie,
să zboare către soare cântec.
Am văzut printre ulucile gardurilor nişte flori
ale invidiei că nu le aparţii lor, pasăre –
să-i fericeşti şi pe ei –
să te transformi în poezie,
să zbori către soare cântec.
Oameni suntem. Să ne fie iertate păcatele
făcute împotriva păsărilor cerului,
care în fond şi la o adică
nu aparţin, cu adevărat, nimănui.
Subiect: AM AUZIT, AM SIMŢIT, AM VĂZUT... (Citit de 2420 ori)