APOSTOLI, DA' OAMENI, ACOLO, ŞI EI...

[George Ene]

Apostoli, da’ oameni, acolo, şi ei…

Pavel i se adresă lui Petre:
– Încotro paşilor noştri le zici
să calce pe pietre?
– S-o luăm pe-aici!
arătă cel întrebat,
de trei zile nemâncat.
Soarele până ce piere,
într-acolo să mergem ne cere.
Să ne grăbim, aşadar,
până nu intră soarele-n altar…
Ne-or opri la porţi cu tot hazul,
să ne descălţăm
să nu le pătăm
străzilor obrazul…
Pavel se răsuci pe călcâie
stropindu-şi faţa cu apă sălcie:
– Grea misie, frate, ne-am ales.
Şi-apoi plecăm mult prea des.
Nu tu casă, nu tu masă.
Nu mai zic: nu tu mireasă!
– Sări… peste, Pavele, c-o să ai
mirese destule în rai!
– În… rai, zici? Adică… în gând?
Măi, frate, eu vreau aici, pe pământ!
– Taci, să nu te-audă Şefu’,
c-o să-ţi teacă tot chefu’
când te-o pedepsi cum numai El ştie,
chiar aici, pe loc, în pustie,
să-ţi fie pentru cap de-nvăţătură,
că prea te pune dracu’ să nu taci din gură.

…La poarta Cetăţii, obosiţi şi plictisiţi, vai şi vai
Nu le mai ardea nici de iad, nici de rai.
Aşa că Petru şi Pavel au făcut cuvenitele temenele
(că pe vremurile respective nu mergea fără ele):
au întrebat de mâncare şi-unde-ar putea dormi şi ei,
apoi, în şoaptă, au întrebat dacă au şi ceva femei…

O să ziceţi: “Doamne iartă-l, că nu ştie ce vorbeşte!
Despre Sfinţii Apostoli aşa ceva nu se pomeneşte!
Că Prea Sfinţii Petru şi Pavel erau Adevăraţi Sfinţi
şi nu nişte derbedei oarecare, care-şi ieşiseră din minţi!”

Or fi fost Sfinţi, că nimeni nu zice, vai nouă, altfel!
Dar erau bărbaţi vânjoşi şi isteţi, toţi unul şi unul, la fel
hrăniţi cu peşte berechet, dar mai ales cu Iubire,
că despre venirea lor în zonă se dăduse de ştire,
aşa că era cum nu se poate de-nţeles să-ntrebe şi ei
acolo, ca într-o doară, printre altele, şi de… femei.
Prea îi credeţi voi proşti pe ăia de la-nceput,
că adică n-au mâncat, n-au băut şi nici n-au… putut
să-şi ceară drepturile de bărbaţi în toată firea,
ca-n felul acesta să-şi rostească cu evalvie mulţumirea
către Domnul, abia plecat, în zbor, de pe pământ
cu ce era pe El, chemat urgent în Ceruri de Tatăl Cel Sfânt…

Apostoli, da! Dar oameni, acolo, şi ei:
mâncau, beau, apoi se interesau de femei,
că doar nu erau, Doamne iartă-mă, niscai scopiţi
juraţi împotriva femeilor şi nici prin voinţa lor opriţi.

Iubirea a fost inventată tot de Tatăl Cel Sfânt
Şi tot aşa cum ştia El, adică tot prin Cuvânt.
Când Bătrânul a zis: “Să fie Iubire!”
(S-au cutremurat toartele Cerului pân-la Zidire)
“Şi Iubirea să vă unească pretutindeni pe voi, bărbaţi şi femei,
spre a-Mi pomeni Numele-n veac, drept al vieţii voastre Temei!”

Aşa că dragii noştri Apostoli n-au greşit cu nimic
Când umili cerşeau iubirea femeilor, fie şi-un pic!

[Paul]

Poarta-le Doamne de grija,
Sfintilor Tai martiri,
Prigoniti si rastigniti,
De a omenirii schija.

I-ai trimis fara papuci,
Orbilor sa dea Lumina,
Surzilor sa dea auz,
Ciungilor sa dea picioare,

Rastignindu-se cu Tine,
Si atunci, sunt si acum,
Martori vorbelor meschine,
A flacarilor fara fum...

[George Ene]

Frunză verde din uluci
Intră, neică, în papuci
Şi te-nchină la năuci!

O să-mi placi mai mult atunci.

[George Ene]

Dacă ţii neapărat să ştii cum stau lucrurile, află că moartea pe cruce se practica în Imperiul Roman, mai ales în Iudeea şi-n Samaria, pentru că acolo erau foarte mulţi potrivnici stăpânirii romane. Şi-apoi, crucificarea lui Isus a fost rezultatul unui proces politic. Aminteşte-ţi că Pillat l-a întrebat: "Tu eşti regele iudeilor?" Nu l-a întrebat: "Tu eşti fiul lui Dumnezeu?" Aşadar, crucificarea lui Isus a fost o problemă exclusiv politică. De ea, răstălmăcind-o, s-a folosit, în favoarea-i, Constantin cel Mare, care, tocmai de aceea, prin Sinoadele de la Niceea (organizate de el), şi nu numai, a impus Cultul Mântuitorului, cel care făcea minuni... Chiar şi Apostolii, n-au fost decât nişte dizidenţi, nimic mai mult...
Dar gândeşte-te cât de cumplit a murit Horea, cel zdrobit cu roată, căruia, după aceea, i s-a tăiat trupul în mai multe bucăţi, spre a fi atârnate la Porţile Cetăţii Alba. Aia, da, moarte!
Dacă pe iubitul Fiu, îl tăia bucăţele, bucăţele, nu mai învia el niciodată, să fii sigur! Or, el a... "înviat" pentru că nici n-a murit. Să fim serioşi, Bllue, iubitule! Nu ştiu câţi ani ai tu, dar te invit să mai citeşti, să mai reflectezi.
Fără supărare!

[Paul]

Nu e nevoie sa citesc prea mult sa recunosc o aberatie... Dar spre stiinta ta... Stefan, primul dintre martiri a fost ucis cu pietre, Sf Pavel a fost rastignit pe cruce cu capul in jos, in Roma, Sf. andrei a fost intins si rastignit pe o cruce in forma de x... de acolo si denumirea, crucea sf. Andrei. Apropos de citit, te-as invita pe tine sa te informezi in privinta mijloacelor de tortura folosite de romani acu 2000 de ani. Plus ca nu prea cred ca l-a durut pe Horea ca l-au taiat bucati, dupa ce murise. Mersi de sfat... o sa il urmez.

[George Ene]

Bine, frate! Vei fi având şi tu dreptate.
Iată,-n seara asta, mă voi închina şi mă voi ruga să fiu iertat. Ca să vezi că mi-am însuşit critica.
Îţi doresc o seară bună, ca sufletul tău mare!
Cu dragoste,