Suferinta

[sic]

De care suferinta va e mai teama: cea fizica sau cea psihica?

[George Ene]

De cea psihică, bineînţeles!
Pentru suferinţa fizică mai sunt mijloace materiale, tratamente, operaţii cu tot tacâmul.
Suferinţa psihică, dacă se instalează, şi persistă, schimbă chimismul organismului, şi adio!
În iubire, sunt cel mai greu se suportat suferinţele, că astea sunt de neîmpăcat. Când suferi din cauza iubitei, treaba e cum nu se poate mai încurcată, pentru că ea şi numai ea, o poate remedia... Dar dacă fata nu vrea, adio!
Se spune că "Cui pe cui se scoate!", că, adică să-ţi cauţi o altă iubită, când te părăseşte iubita. Nu prea-i aşa! Pentru că cel din dragoste bolnav îşi îmbolnăveşte şi noua iubită, tot scăpând aprecieri la iubita lui de odinioară, pe care o vede fără cusururi...
Oameni suntem, şi-ar trebui să ştim tot ceea ce e omenesc, spre a evita nenorocirile. Dar, oare, putem să le evităm? Putem fi într-atâta de distanţaţi de aceste fenomene psihice, încât să le modelăm noi pe ele, şi nu ele pe noi?
Greu, foarte greu! Dacă nu cumva imposibil!

[Lorelei]

De cea fizica. Mi-e frica de-a dreptul de orice problema de sanatate. Cat priveste suferinta psihica, am senzatia ca oricat ar fi de mare, cumva, la un moment dat, mai greu, mai tarandu-ma, stiu eu cum, o voi scoate la capat. Sunt echilibrata, in general, si asta imi da sentimentul ca orice ar durea oricat ar durea, voi gasi o forma de a regasi acest echilibru. Dar suferinta fizica ma sperie incredibil.

[viulian]

Si mie de cea fizica. De cea psihica pot scapa, traiesc cu stress, lucrez sub stress, totul e 'intins' in viata de zi cu zi, incat stiu sa fac fata tensiunii si oricat de nasoala ar fi, sa pot pune distanta si sa imi revin.

Dar cea fizica e urata rau.. m-am trezit intr-o dimineata cu ochiul umflat de nu stiam ce e cu el. Pai nu m-a mai interesat de nimic, pana cand n-am aflat ce si cum, si nu am facut tot posibilul sa-mi treaca.

[Semiramis]

de cea fizică, de departe!!! pentru că doare. nu vreau nici măcar să mă gândesc la asta...cu toate că nici cu cea psihică nu e tocmai o fericire...

[George Ene]

Sunteţi nişte fericiţi, dragilor, dacă vă pasă mai mult de suferinţa fizică.
Numai cancerul, poate şi reumatismele, ori osteoporoza (auziţi fetelor dragi, care umblaţi cu burtica şi cu spinărica descoperite! - că reumatismele şi osteoporoza vă vor lovi cumplit peste 10-15 anişori!), ori chiar bolile bătrâneţii: Altzeimer-ul, psoriazisul - mai ridică unele problmeme, acum.
Dar durerile psihice, cauzate de stările de atac psihic continuu, nu se pot trata cu nimic, cu absolut nimic. Şi aceste dureri (oamenii zic că-s "dureri de la inimă") fac un rău iremediabil organismelor, pentru că, aşa cum am spus, modifică chimismul organismului, induc entropia psihică, iar omul cade iremediabil, încât nu-l mai salvează nimeni. De ce? Pentru că încă n-am reuşit să cunoaştem celula până-n profunzime - acolo unde e uzina chimică vie a omului. Acolo atacă un şoc psihic prelungit, încât omul n-are scăpare, chiar dacă-l duci în cea mai aleasă staţiune de tratament, ori i-o oferi (pentru o noapte) chiar şi pe Miss Univers (pentru cei loviţi în aripă din motive de iubire pătimaşă).
Ştiu precis un lucru, că e greu să tratezi problemele fizice, dar e aproape imposibil să le tratezi pe cele psihice complicate.
La tinereţea domniilor voastre (de care încă mai am şi eu parte, la un colţ), era de aşteptat să răspundeţi aşa cum aţi răspuns, numai că lucrurile sunt mult mai delicate...

[sic]

Hmmm... urata e suferinta, ori de care ar fi ea...
Suferinta fizica.. e destul de clar ca implica durere, discomfort.
Cand e vorba de cea psihica, voi la ce va ganditi? Caut raspuns mai ales la cei care au raspuns deja intrebarii din acest topic, pentru ca e clar ca si-au definit cumva suferinta psihica.

[Escu]

suferinta fizica..clar..dar nici cealalta nu-i de neglijat. Atunci cand boala te cuprinde si n-ai tratat la timp din inconstienta...parca te doare si mai rau. Sunt o gramada de oameni care se nasc cu boala...si parca nu se vaita asa cum o facem noi. Poate ca pretuiesc viata si o vad altfel.
Suferinta psihica...e grea. Ceva n-a functionat cum trebuie si te-a dat peste cap. Nu dispera...pana la urma totul are o rezolvare. Se spune ca suferinta psihica o aduce si pe cea fizica in atentia ta. Cand ceva nu merge, cele 2 au legatura. E doar parerea mea...

[Lady Allia]

nu stiu...chiar nu stiu.
nici una nu este de neglijat.
cea psihica are repercursiuni in timp - unele ireversibile si iremediabile - si totodata afecteaza si structura fizica...
cea fizica e... nu stiu...eu am trecut destul de bine peste durerile fizice intotdeauna. nu m-au speriat ci am incercat sa le dau de cap. panica si plansul nu schimba situatia cu nimic...

eu cred ca oricum ar fi sunt legate una de alta. nu exista durere fizica fara cea psihica...si nici invers.

[Minerva]

Frica e cumva egala si totusi... cea psihica imi da furnicaturi. Un corp care sufera psihic sufera si fizic. Cand psihicul nu-i puternic nu poti invinge nicio boala... atunci esti un invins. Sunt oameni care au reusit sa treaca peste boli grave pentru ca i-a ajutat psihicul si altii care au decazut doar pentru ca nu au admis ce li s-a intamplat.

Am cunoscut cate putin din fiecare si stiu ca atunci cand am avut puterea sa zambesc lumea a avut culori (chiar daca mai laptoase) Cand n-am zambit...  am pierdut in fiecare zi un an din viata.

[inda]

Cea psihica cu siguranta ma sperie mai mult decat cea fizica. Cand te doare ceva fizic, macar poti sa atingi zona aceea, chiar daca pe dinafara, e ca si cum ai spune "pune mana sa vezi ce rau ma doare"  , dar cand suferinta e psihica si e puternica n-o mai poti localiza iar cand spui "ma doare sufletul", ca de obicei asa vorbim despre cea psihica (ciudat, nu spui ma doare capul ! ) nu poti sa o localizezi si sa o atingi. Si acum, dupa ce am aflat ca si prozacul nu-i decat bombonica cu efect placebo ma sperie si mai tare !

Adevarul e ca cele doua feluri de dureri se intrepatrund, o durere fizica mare produce si o cadere psihica, iar durerea psihica profunda oricum iti face varza si forma fizica, ca ele coexista doar ca in proportii diferite iar teama noastra este mai mare fata de felul de durere prin care am trecut si n-am reusit sa o stapanim, n-am gasit o modalitate sa o gestionam cumva. Eu pentru cea psihica n-am prea gasit o solutie insa nici cu cea de masele nu mi-e rusine !

[valentina]

   Durerea fizica se combate cu medicamente ,operatii etc.Aveti dreptate,insa daca nu ai avea un psihic bun ,sanatos, nu ai putea trece peste nici o alta durere.