Ca sa fim fericiti

[Lorelei]

"Dintre toate minunile Pământului, am ales viciile pentru a fi fericiţi." (anonim)

Oare asa trista sa fie realitatea? Fara vicii nu putem fi fericiti? Gasim fericirea in dependente si in excese?

[George Ene]

   Depinde ce înţelegem prin vicii.
   Concret, există oameni cărora le lipsesc endorfinele (= secreţii umorale, emise de creier, care-i permit organismului sesizarea durerilor şi înlăturarea lor, încât organismele care le au devin capabile să-şi înlăture durerile / de regulă interne; ori mai simplu spus, să nu-şi simtă durerile). Or, oamenii cărora le lipsesc endorfinele beau şi beau continuu. Prin satele noastre auzim adesea oameni care-şi sfătuiesc fetele să nu se încurce cu-ai lui cutare, că sunt beţivi din tată-n fiu. Ei bine, acelor oameni le lipsesc, dpdv genetic, endorfinele (puse în evidenţă de un specialist israelian). Şi devin alcoolici, pentru că organismele lor simt nevoia unor înlocuitori ai lipsitelor endorfine şi ei beau. După cum cei obişnuiţi cu excesul de cofeină, simt mereu nevoia de cafea, ori chiar de cofeină injectabilă. La fel şi cu drogurile. Organismele noastre primesc drogurile ca pe nişte stimulente, de care au nevoie, şi de care chiar au nevoie. Nenorocirea e că aceste obişnuinţe devin... vicii.
   Dacă ne putem lăsa de vicii? Da! Ne putem! Cu voinţă, cu dragoste, cu înţelegere!
   Dacă fiinţei iubite îi explici nenorocirile pe care i le pot provoca drogurile, nu te va înţelege din prima, dar - marele câştig e că - la reluarea problemei va reflecta mai serios, şi, cu blândeţe, şi cu dăruire sufletească reciprocă, se va lăsa, să fiţi siguri. Greu, dar se va lăsa de fumat, de droguri, de cafea (pentru că şi cafeaua e o nenorocire. De unde-şi ia ea puterea? Nu tot din organismul nostru? Şi ce pune în locul "puterii smulse"? Nimic! Căderea!
   Fericirea produsă de vicii e o falsă fericire, pentru că face parte din anomalitate. Or, cum tot ceea ce e anormal nu poate fi acceptat, decât, poate, doar de către anormali, anormalitatea ajunge să genereze, nu doar anumite politici de sănătate, dar şi o posibilă gravă politică de stat...

[maia]

ma gandesc ca senzatia de bine-ce poate fi extrapolata de unii la fericire, tragand de ea ca si de guma de mestecat-apare dupa implinirea unei nevoi:mancare, dependenta de droguri,alcool, tv, oameni, muzica.
in momentul cand tai una dintre ele de pe lista creste sansa la fericire.
si tot asa tai cate una pt ca poti sau pt ca nu mai poti,pana mori.
deci ideea ar fi sa ne alegem viciile cu care putem trai cat mai mult fara sa ne omoare la propriu sa ne omoram noi pentru ele-ponderatie-japonezii au un cult al ei
si ar mai fi,dar vine boul de prieten al meu sa-si ceara scuze si nu pot rata momentul

[ARIDANA]

Mare adevar grait-ai,la sfarsit mai ales,Maia.Acela ca,om daca esti ,in general,iti vine greu sa rezisti ispitelor.Si porcul a zis:"Numai asta ...ca-i cald ".Ne complacem, mult prea mult, in ceea ce tine de omenescul cotidian.Si,oare nu asa si trebuie?Daca toti am fi calugari,maicute,asceti,filozofi,carturari...munca "de jos" cine s-o mai faca?Poezii cine sa scrie,de bucurie sau de amaraciune?Cine sa stea la cozi interminabile si sa-njure birocratii care,la randul lor injura sistemul,si tot asa...lantul slabiciunilor...omenesti.?Cine sa transpire muncind pe "plantatie" si sa-si dea seama ca,la sfarsitul zilei,a mai trecut ceva din viata lui de...bou sau purcel...atunci cand isi permite luxul viciilor despre care ai vorbit?
Fiecare dintre noi avem inima, suflet,trairi si sentimente,pasiuni si clipe de ratacire,reveniri si momente de luciditate,de reflectare la ceea ce facem sau am facut.Ne caim pentru ceea ce credem ca am gresit sau asa se pare,conform moralei crestine(sau altor religii) si "normelor" impuse de societate.Aruncam asupra altora dar luam si asupra noastra vine care nu ni se cuvin...si-atunci "sa mai moara putin si capra vecinului",a noastra e..."moarta de mult in cotet!".
Daca dorim sa fim tristi,sunt o gramada de motive...fericiti suntem din...greseala.Dumnezeu a mai lasat si mici minuni pe Pamant,asa cat sa ne dea curajul sa mergem mai departe cu amagirile noastre omenesti.Pana cand?Pana cand se rupe ata sau se termina mosorelul timpului ce ne-a fost dat pe lume.Atunci am terminat-o cu toate,bune sau rele,cu bucuriie,remuscarile,regretele...tot ce tine de viata omului.