Ne micşorăm mereu prin fire
Am pus capac zilei de ieri
Pe când pleca spre nicăieri.
Cel ce-am fost ieri am dispărut
La fel, tot în necunoscut.
Şi cum şi astăzi s-a sfârşit
Mă-ntreb unde s-a pripăşit
De mă tot scade câte-o zi –
Cu ieri, cu azi, cu ce-o veni.
Ne micşorăm mereu prin fire
Spre a ne piti în amintire…