CEAUŞESCU, BRAV BĂRBAT!

[George Ene]

Ceauşescu, brav bărbat!

Ceauşescu, brav bărbat,
Ieşi din umbră imediat:
Urcă-te-n elicopter
Să-ncepi vizita din cer.
Cere-i Şefului, concret,
Să-ţi facă un comitet
Din vreo şase - şapte sfinţi
Înarmaţi până în dinţi.
(Iartă-mă dacă îţi spun
Că prea ai ţinut la sân
Nişte farisei, ce-ar da
Iarăşi, şi te-ar şi trăda,
Să-ţi mai pună de-un deces
Printr-un aşa-zis proces,
Că aici tot ăia sunt
De-i lăsaşi tu pe pământ,
Doar c-acum sunt mult mai răi
– Să nu le zic nătărăi!)
Că de când te-ai depărtat
Ţara s-a tot ruinat:
Au vândut-o pe felii
Să-şi facă lor bucurii.
Petrolul tot l-au vândut
Pe nimic – c-aşa au vrut –
La nişte austrieci,
Care n-au avut în veci
În subsolul lor petrol.
Am rămas noi pe loc gol.
Aur – la canadieni,
Cabanele la eleni,
Apa la italieni,
Cu un nume nou făcut
Să fie necunoscut.
Cimentul e la francezi
Că au fost ei, vezi, mai brezi.
Nemţii ne-au luat din spor,
Ruşii şi-au luat partea lor.
Şi ce-a mai rămas de dat
S-a-mpărţit tot. Şi-au luat
Naşi, cumetri, rude – fraţi:
Marii locali potentaţi.
Munţii i-au despădurit,
Animalele-au pierit,
Ce mai, satele s-au dus
Mic cu mare, în Apus.
N-o să-ţi creadă ce-o să vezi:
Fostele noastre livezi
S-au uscat, s-au prăpădit.
În schimb, noi ne-am pricopsit
Cu arabi şi cu chinezi,
Care-s tari, cum o să vezi,
C-au venit cu dolărei
Şi cum ştiu ce fac cu ei
Ne cumpără ca la târg,
Cu o sete şi c-un sârg
Cum noi chiar n-am bănuit –
Cu plan bine ticluit:
Ne rad cum te razi c-un brici
Să ne spulbere de-aici.
Tineretul ne-a plecat
Şi de noi s-a-nstrăinat.
Nici limba n-o mai vorbim
De când ne tot englezim.
Cui îi pasă de români?
Toţi ne socotesc păgâni.
Fetele-au plecat hai-hui
Şi sunt ale nimănui,
Că prea n-au avut noroc,
Deşi sunt frumoase foc.
Şi-uite-aşa cu hopa, hopa
Am ajuns şi-n Europa
Ca să-i slugărim pe toţi,
Să nu ne mai zică hoţi.
Că suntem oameni cinstiţi –
Dar am fost prea oropsiţi
Că ne-ai fost conducător
Prea… departe de popor.
Bine-ai zis: ne-ai fost cârmaci,
Dar ne-ai cam băgat în draci,
Cu cureaua strânsă tare
Şi-n prea strictă… “ascultare”.
Că dacă lucrai frumos
Tot sus ai fi fost, nu jos.
Da’, mă rog, ce-a fost a fost.
N-are acuma nici un rost
Să ne plângem reciproc,
Că nu-i cu folos deloc.
Cine-am fost şi ce suntem
O fi, poate, un blestem:
Tu – martir, acolo, sus,
Iar noi haiduci prin Apus.
De-aia-ţi zicem: hai,-napoi
Şi ne-om înţelege noi:
Pui tu ordinea la loc
Şi-apoi o luăm din loc
Nu cu cântec de alean
În ritmul de peste-ocean,
Ci în stil pur românesc,
După model strămoşesc:
Toţi ca unul să muncim,
Să trăim şi să iubim –
Omul fericească-se,
Ţara împlinească-se!

Dacă hotărăşti să vii,
Lecţia de-acum o ştii:
Ieşi din umbră imediat,
Ceauşescu, brav bărbat!