Iubirea toxica - Relaţii codependente [Articol]

[viulian]

Am zis sa dedic un topic acestei notiuni despre care nu s-a discutat pe forum pana acum.. Si anume despre codependenta si relatiile toxice de iubire.

Initial (adica din cate am citit) codependenta era dedicata in special relatiilor in care unul din parteneri era alcoolic de exemplu. Adica se studiau mecanismele acelor relatii, minciunile, toata durerea, toata neputinta aparenta a partenerului sanatos de a abandona relatia. Ulterior conceptul s-a exitins, 'drogul' in discutie devenind chiar iubirea si cum unul din parteneri are o viziune distorsionata (toxica) a iubirii, celalant insa neputand (din cauza ca e culpabilizat - sau are si el/ea doza personala de 'toxicitate') sa paraseasca relatia.

Idealurile iubirii sunt intalnite inca din vremea copilariei, povesti de dragoste in care Printul intalneste Printesa si traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Continua in filme stantate cu stereotipul "baiatul cucereste fata", "baiatul pierde fata", "baiatul recucereste fata". Plus o gramada de melodii "Nu pot zambi fara tine", "Nu pot trai fara tine", "Tu esti totul pentru mine". Toate acestea descriu insa satisfactia de a te folosi de celalalt ca un drog, care sa aduca satisfactie mereu, sa fie mereu aproape, sa nu te ingore niciodata, etc.

De fiecare data cand imputernicim o alta persoana ca singura responsabila de propria noastra fericire, nu facem decat sa ne furam caciula. Pana la urma cealalta persoana va ajunge sa abuzeze / dezamageasca si atunci, chiar daca ne simtim niste victime, rationalizam ca poate noi n-am ales bine. Dar cum tipul acesta de relatie 'romantica' a tot fost portretizat de cand suntem mici, agonia va continua daca nu intelegm despre ce e vorba.
Nu exista ceva care sa ne aduca fericirea eterna. Nu suntem incompleti pana nu gasim partenerul ideal. Nu suntem
doar jumatati daca nu avem o relatie.

Adevarata iubire nu este o obsesie dureroasa. Nu inseamna sa-l luam drept sclav pe celalalt, sau sa devenim noi sclavul. Nu ne consuma total, nu ne izoleaza. Asteptand ca de la altcineva sa ne aduca fericirea eterna, nu facem decat sa il cautam obsesiv... si cand in sfarsit gasim pe cineva apt sa satisfaca toate aceste dorinte, incepem sa facem toate compromisurile posibile, doar doar sa il(o) pastram - renuntant la ce ne este drag si la propriile dorinte, in numele marii iubiri. Minciuni, renuntari, amagiri, frustrari, conflicte de putere, si toata agonia doar din cauza ca asta e felul de relatie care a fost portretizat de cand eram inca mici, un fel de relatie toxica de iubire.

Iata cateva caracteristici ale iubirii normale comparativ cu iubirea toxica:

1) Iubire - Dezvoltarea personala este prima prioritate.
Iubire toxica - Obsesie legata de relatie.

2) Iubire - Spatiu de dezvoltare in sanul relatiei. Dorinta ca si celalalt sa creasca.
Iubire toxica - Asiguratoare doar daca si celalalt e la fel - iar actele reasiguratoare sunt considerate 'dovezi de iubire' (dar de fapt starea poate masca de exemplu frica, nesiguranta, singuratatea...)

3) Iubire - Si interese/pasiuni diferite de ale celuilalt. Mentinerea si altor relatii si interactiunea cu prietenii vechi.
Iubire toxica - Implicare totala, viata sociala limitata, neglijarea prietenilor vechi.

4) Iubire - Incurajeaza dezvoltarea celuilalt, si incredere in propria valoare.
Iubire toxica - Preocupare cu reactiile ceiluilalt, frica nu cumva sa se schimbe.

5) Iubire - Incredere in celalalt ca nu 'tradeaza' relatia.
Iubire toxica - Gelozie, posesivitate, frica de competitie, protejarea 'sursei' de satisfactie.

6) Iubire - Compromis, negocieri sau 'facut cu randul' in a conduce relatia, rezolvat probleme impreuna.
Iubire toxica - Jocuri pentru putere, invinovatii, manipulare activa sau pasiva.

7) Iubire - Acceptarea celuilalt ca individualitate distincta.
Iubire toxica - Incercarea de a face pe celalalt sa fie asemanator cu tine.

8) Iubire - Relatia abordeaza problemele reale.
Iubire toxica - Relatia e bazata pe iluzie si amanari, evitarea elementelor neplacute.

9) Iubire - Fiecare partener are grija de el. Starea emotionala nu e legata de cheful celuilalt.
Iubire toxica - Asteptarea ca partenerul te va 'implini' sau va 'salva'.

10) Iubire - Detasare iubitoare (Iti pasa de partener, dar e ok cand pleaca de unul(a) singur(a))
Iubire toxica - Fuziune totala (obsesie cu problemele si sentimentele celuilalt)

11) Iubire - Sexul apare ca evolutie a relatiei si prieteniei.
Iubire toxica - Intensitate mare sexuala din cauza nesigurantei, elementului reasigurator al sexului (ca esti acceptat(a)) si nevoia de satisfactie imediata.

12) Iubire - Te poti relaxa si simti bine si cand ramai singur pentru o vreme.
Iubire toxica - Despartirile sunt insuportabile. Nevoia de a se agata de celalalt.

13) Iubire - Imbinarea confortului cu sentimentul de implinire.
Iubirea toxica - Imbinarea durerii si disperarii.

Iubirea nu e facuta sa fie dureroasa. Dar... durere exista de fiecare data cand relatia nu merge. E normal sa-ti doresti o relatie, nu e nimic gresit in a o dori pana la adanci batranete. Disfunctional este cand si crezi ca va fi asa. Aceste anticipari ne pun direct in postura de victime - caci ne abandonam pe noi in cautarea scopului.
Si daca ne agatam de cineva care sa ne aduca fericirea si uitarea tuturor problemelor, de fapt nu cautam decat sa gasim o sursa eterna de satisfactie, si apoi sa o protejam oricat de urata ar deveni ulterior relatia.
Dar asta nu mai e iubire...

Sursa: http://www.joy2meu.com/codependent2.htm

[Lady Allia]

Este interesant articolul, dar pe alocuri mi se pare putin fortat, ca si cum ar fi impins foarte mult catre extreme.
Parerea mea este ca persoana care satisface toate cele 13 puncte ale iubirii toxice este o persoana bolnava - real, bolnava si are nevoie de un psiholog, de un tratament.

Apoi, luat pe ici-colo la puricat articolul...

"Idealurile iubirii sunt intalnite inca din vremea copilariei, povesti de dragoste in care Printul intalneste Printesa si traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Continua in filme stantate cu stereotipul "baiatul cucereste fata", "baiatul pierde fata", "baiatul recucereste fata". "

Nu vad nimic rau in faptul ca o persoana isi formeaza un ideal in dragoste inca de copil. Fiecare om ar trebui sa isi formeze un ideal si indicat ar fi sa si-l urmeze - oricum niciodata nu va fi de 100%, dar macar sa se apropie intr-un oarecare procent.
Nu se apropie, inseamna ca exista o mare incompatibilitate
Fiecare ne formam idealuri si ASTA e bine! Mie nu mi se pare nimic gresit sau iesit din comun sau tipar sa iti formezi idealuri...

"...o gramada de melodii "Nu pot zambi fara tine", "Nu pot trai fara tine", "Tu esti totul pentru mine". Toate acestea descriu insa satisfactia de a te folosi de celalalt ca un drog, care sa aduca satisfactie mereu, sa fie mereu aproape, sa nu te ingore niciodata, etc."

Revin la ideea ca persoana care poate sa creada ca omul de langa nu o va ignora niciodata, nu o va dezamagi, nu va gresi... are nevoie de ajutor, iar aici iubirea toxica nu are nimic de-a face - problema poate fi mult mai adanca: lipsa interesului din partea mamei, a tatalui, lipsa de afectiune sau din contra intoxicarea cu iubire pana la crearea unei stari de dependenta.

"De fiecare data cand imputernicim o alta persoana ca singura responsabila de propria noastra fericire, nu facem decat sa ne furam caciula." - e general valabil in orice domeniu.

"cand in sfarsit gasim pe cineva apt sa satisfaca toate aceste dorinte, incepem sa facem toate compromisurile posibile, doar doar sa il(o) pastram - renuntant la ce ne este drag si la propriile dorinte, in numele marii iubiri. Minciuni, renuntari, amagiri, frustrari, conflicte de putere, si toata agonia doar din cauza ca asta e felul de relatie care a fost portretizat de cand eram inca mici, un fel de relatie toxica de iubire."

compromisuri faci oricum intr-o relatie, pentru ca pana la o limita e normal sa le faci.
aici se presupune ca iubirea toxica e de vina pentru trecerea limitei. eu cred ca e felul in care ai fost crescut, manipulat de catre cei care au crezut ca fac bine daca te cresc o persoana umila, care accepta mai tot si tace - mai sunt si astfel de cazuri: "mai bine taci, ce rost are?", "de ce sa il parasesti?asa ca iubirea oricum trece...", "in fata barbatului se tace. ce daca te-a inselat o data? toti barbatii inseala...", "crezi ca daca pleci gasesti pe altul mai bun? toti sunt la fel."...etc

"Nu exista ceva care sa ne aduca fericirea eterna." - depinde de fiecare cum percepe fericirea si cat de mult are nevoie sa se  simta fericit.

" Nu suntem incompleti pana nu gasim partenerul ideal. " - Nu, dar nici intregi nu suntem daca suntem singuri si ramanem singuri.

"Nu suntem doar jumatati daca nu avem o relatie." - dar ce suntem? un intreg care oricum va cauta ceva continuu, pentru ca singuratatea nu este solutia la nimic!

Iar...cele 13 exemple d.p.m.d.v. se dizolva cand intervine increderea. Daca nu exista incredere si realism in ideea ca omul de langa noi e doar om si nu Dumnezeu sa ne ghiceasca gandurile, sa ne suporte cu stoicism toate mofturile si hacitele si sa nu greseasca...nu va merge niciodata nici o relatie.
Iubirea toxica prezentata aici nu e altceva decat iubire obsesiva, iar iubirea obsesiva eu personal cred ca are radacini mult mai adanci decat povestile, filemele si muzica din copilarie, adolescenta...etc.

Pe langa asta eu cred ca fiecare trebuie sa stie sorta de mic in toate, sa nu creada ca tot ce zboara se mananca si ca tot ce e roz e doar frumos. Pentru asta insa, unii copii au nevoie de un sprjin, de discutii cu parintii sau cu cineva mai mare care sa stie sa-l faca sa inteleaga.
Apoi, eu mai cred ca orice depinde de caracterul si taria noastra de caracter in fata unor probleme sau a unor rezolvari ale problemelor.
Daca in viata niciodata nu ai fost lasat sa iti rezolvi problemele, sa te dai cu capul, sa te zbati...nu vei reusi usor sau uneori aproape deloc sa iei o decizie in ceea ce te priveste.
La urma urmei, tragand linia, iubirea toxica tine si de educatie si autoeducatie!

[Switty]

Iubirea toxica, asa cum reiese din descrierile de mai sus, nu este iubire - este o manifestare patologica a unor persoane cu complexe de inferioritate, a unor "lipitori" sentimentale, ce depind de altii pentru a se implini ca oameni, ca individualitati.
Nu suntem dependenti de existenta unei alte persoane in viata noastra pentru a fi impliniti, fericiti - putem fi asa cu mult inainte de a fi alaturi de cineva..pe de alta parte, putem nega oare ca ne simtim cu atat mai fericiti si mai impliniti atunci cand avem pe cineva alaturi? (nu pe "oricine", ci pe "cineva")..
Nu suntem creati pentru a fi singuri..ca de multe ori sfarsim asa, este poate si vina noastra..insa cine poate spune ca doreste sa fie singur, ca nu are nevoie de nimeni?..dupa parerea mea, ar fi o ipocrizie cu tendinte megalomanice venite din partea cuiva ce se iubeste prea mult pe sine pentru a se darui..
Sa-ti doresti o relatie, sa vrei sa dureze si chiar sa crezi si sa faci tot ce-ti sta in putere pentru a-i asigura perenitatea este normal..disfunctional este doar ceea ce impiedica realizarea acestor dorinte..caz in care nu e nimic altceva de facut decat de a continua cautarile pana cand viata se va imparti dintr-o data in doua etape : inainte de EA/EL..si dupa EA/EL..iar cea de DUPA va reprezenta - prin pacea si naturaletea ei, prin felul firesc de a se scurge prin noi, cu noi si pentru noi - motiv de zambete si aduceri aminte atunci cand - agale in pasi - ne vom plimba tinanandu-ne de mana prin parc cu EA/EL, albiti la tample, insa putand spune fara echivoc: "Te iubesc..sunt fericit(a)..daca m-as putea intoarce in timp, nu as schimba nimic, tot cu tine as vrea sa fiu.."..romantica?..deh, asta e, imi asum raspunderea..

[inda]

Interesanta ideea de a cataloga iubirea in normala si toxica, doar ca mi se are prea simplista, pana si ciupercile se impart in trei categorii, comestibile, necomestibile si otravitoare  .
La prima vedere iubirea normala pare una destul de rece, distanta si detasata, presupunand o minima implicare si probabil si trairile sunt pe masura, ea pare mai degraba un fel de convietuire decenta.
Termenii in care a fost ilustrata iubirea toxica trag spre patologic, vorba lui Switty, deci nu e de dorit !
Eu cred ca exista ceva intre cele doua variante. Daca iubirea normala e asa cum e definita aici, eu nu vad nimic care sa semene cu pasiunea, trairile intense, romance-ul... la care punct se incadreaza ele?
In plus, punctul 6 (compromis, negocieri) vine putintel in contradictie cu punctul 3 (interese, pasiuni diferite, mentinerea lor), iar punctul 9 mi se pare ca este in total conflict cu ideea noastra de a imbatrani impreuna, de a fi impreuna la bine si la greu, ajutandul-l pe celalat si lasandu-ne ajutati.
Deci: am grija de mine, dezvoltarea mea personala e o prioritate, interesele si pasiunile mele diferite de ale partenerului trebuie pastrate ca sa nu-mi pierd identitatea, mentin alte relatii, oricum partenerul crede tot ce spun daca ma iubeste normal... apoi daca asta e iubirea normala, inseamna ca toata lumea iubeste pe toata lumea !
Mi se pare ca este un fel de iubire foarte studiata, o iubire in care iti iei toate masurile de precautie ca nu cumva sa fii luat pe nepregatite la o adica, sa nu te doara prea tare in cazul in care totusi ai fi parasit, un fel de pregatire pentru momentul in care celalalt spune ca pleaca sau vrei sa plece, iar tu sa ramai fara pic de durere si regret, ca si cum ar fi perfect normal sa se intample asta.
Nu spun ca iubirea toxica e ok, spun doar ca aia normala mi se pare atat de banala incat nici nu mai are rost sa ti-o doresti.
Nu putem da vina nici pe povestile pe care le-am asultat in copilarie, oare femeile care au crescut cu "Seherezada" in loc de "Alba ca Zapada" , ele nu pun problema la fel ca noi, nu-si doresc acelasi lucru cu toate ca au fost invatate de mici ca trebuie sa serveasca barbatul si sa i se supuna? Oare ele nu-si doresc tot o mare si nesfarsita dragoste? Nu le doare cand sunt inselate si abandonate?
Cred ca ideea nu este sa nu-ti doresti iubire la cote inalte, ci sa nu consideri ca totul ti se cuvine implicit. Sa-ti doresti, sa cauti, sa speri, sa te implici, doar sa fii constient ca nu toate dorintele ti se vor indeplini si ca nimeni nu e vinovat pentru asta, nici macar tu. Sa te bucuri pentru tot ce ti se intampla frumos si bun, constient fiind ca se poate sfarsi oricand, ca fericirea o fi fiind si ea limitata si de aceea nici nu poti sa pastrezi tu toata fericirea din lume si nici sa fie in permanenta a ta, ca totul are inceput si sfarsit si ca importanta e clipa.