Scrisoare catre Dumnezeu

[lumycriss]

Scrisoare către Dumnezeu

Părinte prea iubit, Soare ce străluceşti
Pentru toţi laolaltă, Tu, Cel Ce nu greşeşti,
Spre Tine îmi înalţ din nou privirea mea
Şi-n gând eu Te implor să îmi trimiţi iertarea!
Să îmi trimiţi un semn, să îmi dai vindecare,
Căci de atâtea ori eu Ţi-am fost întristare,
Silind iubirea-Ţi pură şi veşnică ce-o porţi
Să picure dulci lacrimi în ochii mei cei morţi…
Doar Tu ai fost şi eşti Cel Ce, zi după zi,
Îmi înseninezi viaţa şi-mi trimiţi bucurii!
Căci cine s-ar ascunde mai bine ca un Sfânt
Sub vocea caldă-a mamei? Sub farmec de cuvânt?
În clipe de restrişte, când, parcă, uneori,
De propria-mi fiinţă mi-e frică, cu fiori
Pe Tine-ndată Te chem, Părinte, şi Te rog
Să îmi trimiţi de linişte şi pace-un singur strop…
În clipele în care-am nevoie de iubire,
Când, în lacrimi, tânjesc după o mângâiere
Iar acestea, amare, îmi şiroiesc pe-obraji
Necruţătoare, crude, Tu singur nu mă laşi…
Atunci, mai minunate ca oricând, eu le simt –
Aripile de îngeri, plutind pe cer cu-alint.
Cu ele, zbor adesea deasupra relelor,
Sfidându-le cu-n zâmbet, rupând durerea lor!
Atunci nu mai am frică de nimeni şi nimic,
Ci mă simt ocrotită, din lacrimi mă ridic!
Căci numai Tu, Părinte, Tu ştii să mă alinţi,
Să-mi ştergi lacrima, frica, în inimă să-mi cânţi!
Te regăsesc mereu alăturea de mine:
O-mbrăţişare caldă, o zi fără suspine,
Un zâmbet inocent, o vorbă-aşa duioasă,
Un sincer sentiment, o-atingere sfioasă…
Toate aceste lucruri mi-aduc neîncetat
Aminte că, undeva sus, un Rai este uitat…
Că, undeva, aproape de mine, sunt făpturi
Ce au nevoie ca eu să le fiu tot alături.
Că, deşi lumea asta nu-i o lume perfectă,
Un strop de înţelegere ar face-o mai atentă…
Răutatea din juru-mi mă face-ades să plâng,
Să simt dureri, tristeţe în sufletu-mi să strâng…
Dar mi-amintesc că trandafirul, de nu ar avea spini,
Cu-al lui miros suav n-ai putea să te-alini…
De n-ar fi existat duşmani, n-aş fi ştiut prietenia,
De n-aş fi fost respinsă, nu aş fi preţuit iubirea…
De-aceea, Doamne,-Ţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai dat,
Pentru plăcuta suferinţă prin care dragoste-am aflat,
Pentru speranţa în mai bine, pentru puterea de-a trăi,
De a-mi continua drumu-n lume, de-a şti să mă feresc de spini,
Pentru puţina fericire prin care-ades simt că plutesc,
Pentru părinţi şi fraţi, prieteni, eu Ţie, Doamne,-Ţi mulţumesc!
Îţi mulţumesc neîncetat că eşti mereu cu noi,
Că nu ne uiţi, Părinte, la greu şi la nevoi!
(04.12.05)