Ca o iederă

[Lorelei]

De-o vreme plouă. Obsedant. Macondian. Afară e soare. Gândurile mele au prins muşchi spre nord. Să nu rătăcesc drumul. Eşti acolo. Ai crescut în mine ca o iederă. Te smulg cu grijă în fiecare seară. Dimineaţa te încolăceşti iar. Streşinile privirii tale au rimel incolor. Nu curge. Te las să creşti în voie. Afară nu ştiu să te arunc. Ai rădăcinile în mine. Învăţ să mă încolăcesc după tine. Să respir cu tine acolo. Ca o iederă… ca o iederă…

[wanderer]

cu dinţi de tăcere îţi muşcam cuvintele
tu te năşteai pasăre colibri
ce murmur purpuriu între inimi şi tîmple
te iubeam cu ochii deschişi în piersici fără răbdare
prin păr îţi treceam degete cu adieri verzi
de tot mai aproape cu fiecare respiraţie
eram născuţi să fim arşită şi fîntînă cu vise
traversam mai multe lumi deodată zîmbind
apoi crepuscul
pentru încă o zi plecam fruntea
căci a noastră era împărăţia cercurilor

[alexia]

                Mi te desfac intr-un milion de cuvinte ca sa-mi cresti, din nou, in versuri. Am incercat sa te invat pe de rost, insa fiecare zi este un vers nou. Te-am colorat curcubeu dar te-ai inaltat verde ca nu cumva sa uit ca traiesc. Te-am atins roua, iar frunzele s-au desfacut inimi; te-am imbratisat nesfarsit, dar ti-au crescut aripi albe de inger. Te-am asteptat umbra sufletului, insa te-ai intors ... iedera.

[Lorelei]

În mine creşte o aripă ca un cântec
cu mâna stângă îţi voi scrie
în cerneală albastră
cum a imbătrânit frumos sufletul meu peste noapte
ridicând fruntea din împărăţia cercurilor…
în păr simt adieri din altă viaţă
îmbogăţind lumini la crepuscul
pasăre colibri pentru încă o zi
şi încă o noapte.