SĂ BEM, PRIETENI!

[George Ene]

Să bem, prieteni!

Avem pahare.
Suntem plini de pahare.
În unele turnăm vin, şi bem.
În altele turnăm otravă, şi bem.
În ficat avem câteva pahare.
În rinichi altele, câteva.
În genunchiul stâng, trei.
În genunchiul drept, două.
Stâng, dreptul! – ne sună paharele.
În cap avem nunai pahare de cristal,
când goale, când pline.
Dacă ai prieteni eşti invitat, sau inviţi.
Când gândim ca ei,
bem din paharele lor de cristal.
Când gândesc ca noi,
bem din paharele noastre de cristal.
“Da’ de unde atâta cristal?”
întrebă un curios.
“Păi, n-or fi toate de cristal…
Mai sunt şi din sticlă ordinară.
Dar n-om fi proşti, s-o recunoaştem!”
îi răspunse prietenul său, la un spritz.

Vine moartea!
Nici vorbă:
vin e destul!

[Mihai Dor]

       Era firesc să mă binedispună această poezie iar ideea originală de a ne considera nişte "vase" cum spune credinţa ortodoxă sau alte religii este transpusă în cotidian şi proiectată într.un univers al realităţii dominante.Antiteza paharelor conturează cu fineţe diferenţa tipului de gândire al unor contemporani şi în special al celor care mai şi scriu.Îmi amintesc că am cunoscut o elevă care mi-a dat o lucrare să-mi spun o părere, să o corectez, eventual, dar când am citit prima propoziţie am rămas mut:"Poetul Ion Creangă a scris  Puiul....."evident că nu mai mi-am dorit să  mai discut cu ea nimic...avea în cap un pahar de unică folosinţă!Avea suficiente perle în comentarii şi îmi era teamă să nu le asimilez şi eu....Figura de stil cu paharele care zornăie poate fi tradusă şi prin păcatele care ne ajung şi ne fac să ţipăm de disperare sau imaginea pe care reuşim să ne-o construim sau să o şifonăm, imaginea socială a individului care luptă să creeze o imagine luminoasă, plăcut colorată  iar, în final , valoroasă şi, pe de altă parte, a celui care o macină în fiecare zi cu atâta sârguinţă încât atunci când toată statuia vieţii lui se prăbuşeşte ...el vine cu flori la ea....atât de mare e inconştienţa individului.
    Paharul divide sticla aşa cum clipele împart viaţa noastră în mai multe felii şi nu ştiu dacă până acum şi-a pus întrebarea vreun semen cum.... Cineva şi-ar dori să trăiască Viaţa  ca un întreg, pe Toată într-o Clipă!Ar mai putea cineva că deosebească Fericirea de Durere într-o clipă ? Dragostea de Ură? Naşterea de Moarte?(M-ai inspirat George, consider că ultimele rânduri sună a poezie...)
    Într-un cuvânt am consumat-o şi am digerat-o uşor!