11 Octombrie, 2025, 11:44:41 a.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Manastirea Corbii de Piatra - Arges  (Citit de 14873 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

17 August, 2008, 10:30:19 p.m.
Citit de 14873 ori
Offline

viulian

Administrator
Cam la jumatatea distantei dintre Campulung Muscel si Curtea de Arges, la 23 de km de Campulung, se face un drum la dreapta ('dupa Liceu' cum zicea o localnica, adica... putea sa zica si 'dupa casa tuşei Leana' nu ?) si dupa inca vreo 10 km, se ajunge la Manastirea Corbii de Piatra.

Drumul este dificil, portiunea de final este doar cu pietris mare, si trebuie sa intrebi mai la fiecare viraj - altfel ti se pare ca te departezi din ce in ce mai mult in loc sa te apropii.

Manastirea este construita in interiorul unui bolovan GIGANT. Inainte de 1900, pe vremea cand italienii emigrau mult in cautarea unui loc de munca (dupa cum spunea un profesor de Cultura Italiana prezent acolo), si chiar de Inviere (sau Inaltare ?) unul din colturile acestui bolovan s-a surpat. Impresionati, zidarii italieni au ridicat din piatra, un perete, facand astfel zidul exterior Bisericii de azi.

In interior exista unele din cele mai vechi picturi pe piatra, din pacate insa sunt greu de recunoscut.. sau eu cel putin n-am deslusit mare lucru. Era in timpul slujbei, si nu ma puteam apropia in voie. Spatiul este mic, abia daca incap 20-30 de persoane si iluminarea slaba, de la unul, doua becuri.
O coincidenta a facut insa ca sa nimeresc fix de Sfanta Marie (16 August), si fiind si hramul bisericii ("Adormirea Maicii Domnului") preotul a dat de mancare tuturor care venisera si erau acolo - chit ca nu erau din localitate.
Am fost 30 de persoane la masa - o masa mare asezata intr-o fisura luuunga a bolovanului acela GIGANT.

Preotul era trist, povestea ca vin televiziunile la el si-l intreaba tot soiul de grozavii in cautare ce subiecte senzationale, ignoranti fiind vizavi de adevarul istoric. O biserica veche, de prin secolul XIV, cu niste bolovani care se presupune ca pe vremea Dacilor erau folositi in a jertfi oameni. Amestecand insa miturile cu adevarul, ies tot soiul de povesti fantastice, pe nimeni neinteresand cum stau lucrurile de fel, mai palpitant fiind reinterpretarile senzationale.

Insa in rest e frumos, foarte multa liniste si te loveste cat de diferita este societatea la tara, comparativ cu Bucurestiul. Bucurestiul unde unele femei, oricat de multa celulita ar avea, se imbraca strident si isi plimba trupul pe strada ca si cum ar fi Aphrodite de Milos crezand ca sunt obiecte de inestimabila valoare artistica - si satul acela (Corbi) unde preotul era singura autoritate recunoscuta, toate femeile si toti barbatii neiesind deloc din vorba lui. Chiar daca terminasem de mult masa, si am fi vrut sa ne ridicam, nimeni nu facea asta pentru ca preotul nu ne dadea dezlegarea.

Fiind cam afon in ale ritualurilor, am fost impresionat de aceasta coeziune si rigurozitate. La orice firma ai merge, tot se gasesc unii care bat apropouri sefului, etc, aici nimeni nu indraznea sa spuna nimic parintelui. Si te uimeste, vrand nevrand  te si atrage, incat pana si eu, un vizitator complet strain de ale locului, faceam la fel ca toata lumea, asteptand ca parintele sa termine discutia cu acel profesor.

Si ca incheiere, se poate urca pe bolovan. Este o ascensiune dificila, o poteca in zigzag fara scari si ici colo cu urzici, te duce pana pe marginea superioara a bolovanului, unde se afla o cruce de piatra alba. Peisajul este foarte frumos si trebuie sa nu ai rau de inaltime sa poti privi in jos.

Cateva poze (click pentru a le vedea mai mari):

Panorama cu bolovanul Gigant. In stanga se vede mica biserica: peretele construit si antecamera alba.

Urcusul abrupt, pe langa bolovan.

Privit in jos, de langa Crucea de pe bolovan. Oameni chiar asa mici se vedeau :)

Vedere de ansamblu a intregii vai.

PS:

Chiar daca pare asa rupta de lume, totusi biserica are pagina de web - asta de adaugat la lista de 'uimiri':
http://corbiidepiatra.ro/imagini/foto/albums/00-Main/CorbiidepiatraMonastery/

18 August, 2008, 12:01:00 a.m.
Răspuns #1
Offline

George Ene


   Excepţionale imagini - minunate amintiri!
   Au meritat, cred, efortul şi stricteţea respectului, impus şi autoacceptat (de tine, Iulian), acolo, pentru aceste cuiburi de cultură românească pură, încă neîntinate de civilizaţia urbană, complet bulversată de modernismul şi debandada prea exagerate, cum foarte corect ai caracterizat-o tu, dragă Iulian.
   Felicitări pentru text şi pentru imagini!
E cantu dinoscitur avis

18 August, 2008, 12:39:06 p.m.
Răspuns #2
Offline

inda


Acesta pare unul dintre locurile acelea total desprinse de lumea cu care noi suntem obisnuiti. O alta lume unde totul se desfasoara dupa alte reguli, chiar si dupa alt timp, unde prioritatile sunte altele si sunt mult mai putine, unde fara sa vrei te intrebi: Oare are rost sa te zbati atat de mult cand se poate trai cu atat de putin?
sunt inda si numele meu e totuna cu vantul