Palma şoaptelor tale

[Mihai Dor]

Cădeam......
încercam să-mi sprijin
sufletul meu sfâşiat
de privirea Ei blândă,
a închis ochii....
şi am căzut !

m-ai prins Tu
în palma şoaptelor tale
la miez de noapte
atunci când credeam
că doar lumina Lunii
mai mă privea....

ai găsit dragostea mea
la poarta sufletului Tău
ca pe un copil părăsit...
nu ştiu dacă din milă
l-ai luat atunci în braţe
dar şi acum simt bătăile
unei inimi care-mi spuneau
-Eşti al meu !

[ARIDANA]

De-ti sunt prieten si nu pot spune in cuvinte,
Sau,prea sarac imi este versul,sa te-alinte,
Adun toata splendoarea si candoarea,din tot ce vad,
Si,iti astern in fata ochilor uimiti,
Tot dorul si iubirea ce ti-o port.

Daca tu ,poti sa-mi spui in strofe cat iti e de dor,
Ma voi alatura eu tie,si-am sa ma prind in al tau joc,
Si am sa-ti cant,asa cum ma pricep mai bine,
Poate-am sa plang,sau poate voi rade,atata cat astept...
Acel...feed-back.

Am sa te cert,sa stii,daca vei renunta,
De ai sa crezi ca ti-a ajuns,ca grea e viata asta!
Si-am sa te-nveselesc,cum ma pricep mai bine,
Daca vei voi sa plangi,
Fa-o!
Nu-ti fie rusine!
Descarca-ti of-ul...
Eu sunt langa tine.
Si eu am plans ...candva,
Dar,m-am oprit,
La timp,zic eu...am timp si pentru tine,
Sa-ti vezi si tu rostul,sa-l intelegi,asa,
Cum ti-e mai bine...

De mi-ai intins o mana,cand
M-ai vazut pierduta...de mine,
Eu iti dau acuma...totul
Si sufletul,
Si inima,
Si mainile-amandoua...
Caci,frica nu-mi mai este,
Nici rusine,
De ce-o sa spuna lumea,
Despe mine...
Despre tine...

Nu te ascunde si nu-ti feri privirea,
Pana la urma,se va obisnui si...lumea,
Cu noi,asa cum suntem fiecare,Cu fiecare cuvant,care ne sta pe suflet,
Cu fiecare intrebare,
Cu fiecare bec stins,
Cu fiecare lumanare...aprinsa,
Cu fiecare noapte pierduta,
Cu fiecare clipa de viata...castigata!

[Mihai Dor]

Vorbele mele ca nişte păstrăvi

Cu mine ai-nvăţat
Să asculţi şoaptele vântului,
Să simţi cum răsăritul
trage cortina nopţii
trosnind din încheieturi
marginile cerului...


Cu mine ai-nvăţat
Să asulţi glasul păsărilor
Trimise, cândva, de-o inimă
Ce zbura printre ele
Să-ţi spună că dragostea noastră
E-ascunsă-n nori...
Doar Dumnezeu o ştie...

Ai învăţat
s-asculţi murmurul unui
râu de munte
iute
ca dragostea care trece
ameţitor, pe lângă noi
iar vorbele mele, ca nişte păstrăvi
pe care, cu greu
mai prinzi câte una
cu mâinile inimii tale
MEREU ÎNTINSE...

[ARIDANA]

Sa nu crezi in mine!

Sa nu crezi in mine
Asa cum,
crede orbul in lumina ce n-o are.
Asa cum,
cred surzii in soapte,pe care nu le-or auzi nicicum.
Asa cum,
cred invinsii,in victoria,
care, singura,nu va veni...nici gand!
Asa cum,
mesterul Manole,a crezut in aripile sale,
care n-au plutit pentru el in vant.
Asa cum,
pasarile cred ca,odata si-odata,
vor fi raze de soare...arzand.

Sa crezi in mine,
Asa cum,
Sufletul ti-o spune,
Si inima ti-o cere.

Sa crezi,
ca esti in sufletul meu,
precum,eu sunt in al tau.
Si sa mai crezi,
ca,si eu voi fi,
oricand si oriunde,
asa cum ma simti,
si esti cu mine inlauntrul tau...
Mereu...

Sa-mi crezi dorul,
lacrima,
cantecul,
surasul si zambetul,din fie-ce zi,oricum ar fi ea,
Mai buna,
Mai rea....
Cum are puterea sa vrea,
Dragostea ta,
Sau libertatea mea,
De-a zbura,
Catre ea.

Sa-mi crezi durerea,
Sa-mi infrunti suferinta,
pentru ca,totusi,sunt femeie,
si,uneori,
mi-e greu
De mor...

Sa-mi crezi roua din ochi,
si sa-i sporesti stralucirea,
cu vorbele tale,
in fiecare dimineata,
care nu vine fara tine,
si-n care,soarele meu sta ascuns in nori.

Sa-mi inchizi zambetul,
in ierbarul amintirilor tale,
si,aminteste-mi,te rog,
cat de mult te-am iubit,
in fie-ce zi a trecut,
si ca, tu stii ca am sa pot,
mai mult,
In fie-ce zi,ce-o mai am de trait.

Sa crezi in tine,
Sufletul,vesnic tanar iti va ramane,
De-ai sa-l alergi intr-una,
Odata cu inima care,si ea,se va-ntrena,
Sa tina ritmul...
Viselor tale,
Folosind,drept combustie,
Dorintele sale.

Sa crezi in minuni,
Caci ,Dumnezeu e mare,
Si-ascunse sunt caile sale,
Precum mari ti-s puterile,
Ce El ti le-a dat.
Vazand si facand...
Traieste si ti se va da.
Iubeste si vei avea
Mereu...
De unde da....

[Mihai Dor]

Sunt om liber de Adrian Păunescu

Sunt un om liber
Adică
Nu-i este nimănui milă de mine.
Nu mi-am dorit
Această libertate
Dar o păstrez
Şi mă laud cu ea.
Sunt
Un om liber
Nu permit nimănui
Să-i fie milă de mine
Şi sunt
Şi mai liber decât credeam,
Nici n-am cui permite
Să-i fie milă de mine.

[Mihai Dor]

Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi

Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.



versuri de Adrian Păunescu 31.12.1996-1.01.1997

[ARIDANA]

Am zarit lumina
de Marin Sorescu

"Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu,
Sa vad ce mai faceti.
Sanatosi,voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc,nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari.
Dar imi place aici,
E cald si frumos,
Si atata lumina,incat
Creste iarba.
Iar fata aceea,iata,
Se uita la mine cu sufletul.
Nu draga,nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi,totusi,
Din mana ta,
Imi place ca tu stii sa o faci
Amara."

[Mihai Dor]

Niciodată, iubito
 de avramescu lucian

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul

[ARIDANA]

Rasarise soarele pe strada mea,
Si sta lipit de-un colt de fereastra,
Nu-l bag in seama,
Caci mai calda mi-e lumina din suflet.
Nu-mi doresc decat
Sa sarut acei ochi incercanati de dorinta,
Sa invelesc acel piept care,
Abia mai tine frau inimii,
Ce vrea,cu tot dinadinsul,
Sa-i iasa afara.

Da' nu-l plang eu pe soare,
Ca,doar nu de dorul meu moare,
La noapte,se va furisa
Sub fusta de stele a lunii,
Iar ea,va lumina...mai tare
De ce oare?
Ca-i regina peste atatea vise stralucitoare,
Sau impliniri de stele cazatoare?
Nu,a lui este,intai,
Si-apoi, a lor, ...regina,
De-aici...atata lumina.

[ARIDANA]

Am fost...

Am fost,doar o stea cazatoare,
si,m-as fi implinit,
subit,
daca ajungeam pe pamant.

Am ajuns in palma soaptelor tale,
am inflorit laolalta cu visele,
semanand dorinte de laur,
pe terenul cumparat in sufletul tau.

Nori pufosi si sclipiri de-o clipa,
au acoperit a fruntii negura,
apoi,a fost ploaie de lacrimi,
de fericire,cand am aflat ca noi,
ne stiam de prea mult...timp,
sa mai uitam.

Plasmuiri fantastice cu feti frumosi
si frumoase adormite,
amintiri nespuse si ascunse,
reinviate,pret de-o mica vesnicie,
pe-o insula visata,
ce doar in vise,ar mai putea sa fie.

[Mihai Dor]

Te-ai îmbufnat atunci când
m-am apucat ca un ţăran gospodar
să intru cu sapa printre versurile tale
ca printre rânduri înalte de porumb
să tai toată iarba crescută nebuneşte
iar apoi să trag de pirul care îţi sorbea toată seva,
seva unei plante de-un verde sănătos.

La amiază, soarele pripea aproape sălbatic
Dar m-am ascuns la umbra versurilor tale,
Un şarpe trecea printre rânduri
Şi-l vedeam cum îşi schimbă pielea solzoasă,
Alergând de teamă, frunzele mă tăiau pe faţă
Dar te vedeam aievea în faţa mea
cum îmi îmi sărutai rănile
Erai pretutindeni mângâiere
Iar sărutarea-panaceu universal...

Spre seară, cu un braţ de iarbă
În furcă,
Eram întrebat ce fac cu ea
Dacă nu am rumegătoare...
Doar ţie apucasem să-ţi spun
Că-l caut pe acela
Căruia îi cauţi mereu în coarne...

[ARIDANA]

Ai ramas atarnat de-un colt din lumea ta,
Cu inima sangerand peste sufletul calcat in picioare grabite.
Cum sa-i spui vantului,sa nu-ti mai suiere linistea,
Cand rasuflarea ta sta pierduta intre amintiri?

Cheama luna,caci stii cum se face.
Mai arunca un lemn pe foc,chiar in joaca...
Nu stii ca iarna e frig doar afara?
La gura sobei te-asteapta, incinse,
Povesti gramada,
...nu doar de adormit copii.