Prea multe intrebari....
dar sa le luam pe rand.
In primul rand - nu sunt de acord cu ideea de agonie. Chiar daca e reala in peste 90% din cazuri. Exista insa oameni care pot iubi si sunt fericiti doar pentru ca iubesc, fara sa astepte nimic in schimb. Sunt rari, e adevarat, dar exista. Bucuria dragostei pentru dragoste, a libertatii si a extazului pe care ti le poate oferi iubirea pura, daruirea. Dar raman de acord, totusi, cu tine ca, statistic vorbind, intr-o majoritate covarsitoare de cazuri, dragostea neimpartasita este agonie.
Apoi, pentru mine exista cam o singura situatie in care mi-as tainui sentimentele. Sau poate doua. Dar una absolut evidenta. Asta evidenta este cea in care cel pe care l-as iubi are o relatie cu o prietena (inteleg prin prietena mai mult decat o cunostinta, o persoana care imi este foarte apropiata). A fi corect, fair, cu ceilalti este pentru mine una dintre virtutile cele mai importante. Nu cred ca as pune mai presus decat prietenia (aia autentica) nimic altceva, fie macar si din nevoia de a fi fair, din loialitate sau cum sa zic... A doua este posibilitatea, mica pentru mine, de a ma indragosti pana peste cap de un tip pe care nu=l interesez deloc. De ce zic mica, pentru ca am nevoie de un feed-back cat de mic din partea celuilalt ca sa se declanseze in mine proiectiile necesare indragostirii. Dar probabil ca daca, vreodata, m-as indragosti de un tip caruia ii sunt absolut indiferenta nu i-as marturisi dragostea din simplul motiv ca ar fi clar ca nu l-ar interesa what so ever.
Cel mai greu ar fi, probabil, daca baiatul pe care il iubesc si care e iubit de prietena mea mi-ar declara ca ma iubeste. Ei, atunci ar cantari balanta si mai greu. Cred totusi in prietenia adevarata ca forma suprema de relationare intre doi oameni.
Deci... raspunsul la urmatoarele intrebari vine simplu... as sacrifica o prietenie. In 9 cazuri din 10 dragostea se strica intr-un an, doi, cinci... Prieteniile adevarate raman. Deci nu cred ca ar merita.
Cred ca in decizia de a ascunde e egoism in sensul constructiv al termenului. De self preservation. Cred ca exista un fel de calcul inconstient acolo care iti spune ca prietenia aia e mai importanta pentru tine. Sau ca eventualele vinovatii in cazul in care ai alege dragostea te-ar impresura prea tare. Eu cred, de fapt, ca orice forma de altruism e un egoism mascat. Adica, sigur, in exterior, poate alegerea mea ar aparea ca foarte altruista, insa in sine orice alegere personala e o suma de egoisme... fie ele izvorate din vinovatie si nu din rea vointa.
Nu stiu, eu nu mai cred in dragostea aia din filme, am trait senzatia nebuniei, sentimentul ca lumea incepe si se termina cu o persoana... Timpul mi-a aratat ca nimic nu incepe si nu se termina cu nimeni. Trebuie doar sa inteleg... Si sa merg inainte. Imi e dor sa pot sa mai simt ca totul incepe si se termina cu altcineva. Dar nu mai pot sa fac asta. Poate am crescut, m-am facut mare. Atata tot.
Subiect: Iubire ascunsa? (Citit de 21554 ori)
