Coşmar

[Mihai Dor]

Am avut un
Coşmar

Era într-un vis
În care toţi prietenii
Mă biciuiau
Oamenii răi
Îmi ştergeau rănile
Iar părinţii
Nu mă recunoşteau...

Apoi,
Prietenii zburau ca nişte corbi
Oamenii răi, ca nişte pescăruşi
Păriţii... nu puteau zbura ...

[ARIDANA]

Si-am devenit,dintr-o data,adulti...
Si singuri ne-am gasit pacea si linistea,
Si-am uitat cum spuneam ...copilarii
Si incalzeam,cu ele...departarea.

Mandria,orgoliul,vanitatea...
Sunt indispensabile...in lumea asta.
Banii,bunastarea,bunul simt,decenta...
Sunt limitari comode,sigure...ale unei varste

Si-am dori ,sa ne-ntoarcem inapoi,
Si,amandoi,in acelasi timp,jocul sa incepem,
Am uitat...unde-am pus clepsidra...
Si...ni se face teama...
Mai stim cine suntem noi?
Sau am fost doar...si s-a sfarsit?

Visul,imaginatia,jocul...
Sunt pretutindeni
Uimirea,timpul...intelegerea
Sunt de negasit!
Oare....le-am pierdut?

[Mihai Dor]

   Adrian Păunescu Unde să pleci

Află şi-nvaţă
Acest refren:
Până la moarte,
N-ai nici un tren.

Clipă absurdă
Şi, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.

Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.

Deocamdată,
Încă de ieri,
Acarii însuşi
Se simt şomeri.

Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?

Ce despărţire,
Când amândoi
Nu ne cunoaştem
Noi între noi?

Nu fi precoce,
Nu insista,
Încă-i abstractă
Iubirea mea,

Cât tu, pe lume
Nici n-ai venit
Şi, într-un pantec,
Suferi cumplit.

Creşte, sub cerul
Astrilor căşti,
Maternitatea
Unde urmează
Să mi te naşti.

[Mihai Dor]

Viaţa, dublu mixt

Trăiesc aici, dar mă simt că sunt departe,
Din ce în ce mai singur şi mai trist,
Nici nu mai ştiu cât pot să rezist,
Închis într-un ziar şi într-o carte.

Mă-ncredinţez iluziei deşarte
Că mă salvează regăsirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu viaţă-n minus şi cu plus de moarte.

Şi, totuşi, nu m-a ocolit norocul,
Deşi mi-a fost întotdeauna greu,
Şi-am transformat în foc destinul meu
Ca, azi, cenuşa să rezume focul.

Şi de-aş cădea, aşa cum cere jocul,
Ca să devin o piesă de muzeu,
Eu tot îi mulţumesc lui Dumnezeu
C-a-ntârziat şi-aşa, prea mult, sorocul.

Adrian Păunescu

[ARIDANA]

Scara la cer
de Marin Sorescu

"Un fir de paianjen
Atarna de tavan,
Chiar deasupra patului meu.

In fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos
Mi se trimite si
Scara la cer,-zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit ingrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Ma gandesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

-Suflete,ia-o tu inainte,
Pas!Pas!

...Sper sa fie cat mai tarziu,
Candva,intr-o noapte cu multe stele si cu salcami infloriti.
Totul ar fi cum ar fi
zice muribundul
daca nu s-ar auzi atatea clopote...."
[/b]

[ARIDANA]

"Cat de frumos ploua afara,
Dar tu,nici nu stii
Ca, undeva,cineva te asteapta
Sau, poate lacrimile lui de dor,
Sau poate un sarut,
Ce cade-n palma ta...usor.

Acum,cand peste tot, de el ti-e dor,
Priveste o clipa la ploaia ce cade...din nori,
Ai sa-ntelegi,ca el nu te-a uitat...
Ai sa-ntelegi,ca te-a iubit cu-adevarat.

Nu-i prea tarziu sa-i spui...hai langa mine,
De ce ti-e ,oare,atat de greu sa-i spui...
Mi-e dor de tine....?
Nu-i prea tarziu...pentru povestea voastra,
...Stii ca,undeva,cineva te asteapta.

Si,poate n-a stiut sa iti vorbeasca,
Ti-a spus tot ce simte,
Ca un copil ce nu minte,
Insa...tu n-ai vrut sa-l crezi,

Nu-i prea tarziu sa-i spui ca...

[ARIDANA]

Da-mi dorinta ta cruda
si-alunga-mi sufletul din hruba uitarii,
Unde s-ar ascunde
radacini in tacere sa prinda.

Rastoarna-mi carul cu flori
intre care m-am tolanit,
in gand cu armasarul
galopandu-mi ,a-nstrainare de mine, prin vene.

Altoieste-mi ramul,
cel care,inca are credinta
in fructul oprit...
cu ispita dulce-amaruie
a florii de cais din glasul tau.

Respira-mi lacrima
distilat de suflet nemarginit,
evaporand renuntarea
pe piatra incinsa a sufletului tau.

De ce-ai face toate astea?
Pentru ca te-ai nascut sa vibrezi
atingand corzi impaienjenite
si adulmecand boabe de roua,
....intamplator adunate
pe verdele mugurilor din inima ta.

[ARIDANA]

Si chiar de mi-ai fi cosmar,nu m-as trezi,
Si frica,nu mi-ar mai fi...
Caci stiu acum...
Ce-am vrut,de mult sa stiu.

[Mihai Dor]

Mi-aş dori să citeşti aceste cuvinte
Atunci când eu voi fi prea departe,
Pentru a mă putea chema,
Prea aproape pentru a vedea
Că nu mai pot să mă ridic...

Ultimul tău vers mi-aş dori sa fie o floare
Chiar dacă va fi ultima  dăruită
Ultimul tău sărut
Să fie apelul când ţi se va spune că nu mai sunt
Strigătul tău îl voi auzi , totuşi, din ceruri
Şi voi cere, ca ultimă dorinţă,
Legătura cu tine,
Direct cu sufletul care
Îmi culegea toată tristeţea
Ca pe o iarbă rea
Iar inima, îţi săruta degetele însângerate
Of, inima care de-abia mai putea să-şi mişte buzele uscate...


Ce vis urât, iubito !
Pe cele frumoase când ţi-ai propus
Să le trăim ?

[Mihai Dor]

Poezia Coşmar cu ilustraţie muzicală Richard Clayderman-Feelings şi acele imagini care ne pot ajuta să înţelegem mai bine poezia....

http://www.youtube.com/watch?v=0gxx5jD1KGk