De-as fi atunci cu mintea de acum

[Lorelei]

Nu se poate ca macar o data in viata fiecare sa nu-si fi spus: "eheeei, daca as fi eu acum de X ani si cu mintea de acum"... (Des stie ce stie )

Intrebare: CHIAR ne dorim sa ne putem intoarce la o anumita varsta cu mintea de acum? Eu vad aici doua probleme: 1. ca m-ar obosi sa retraiesc niste ani din viata, nu ma vad in stare si 2. ca daca as avea mintea de acum la o varsta mult mai frageda as rata frumusetea varstei de atunci, a varstei psihice in primul rand. Pana la urma viata e un sir de succese si esecuri. Daca as elimina caderile nu cumva as strica un echilibru normal? Poate sunt eu norocoasa, nu am multe lucruri in trecut pe care as vrea sa le traiesc altfel... Ma gandesc totusi ca sunt oameni care ar da orice sa fie "atunci" cu mintea de "acum". Pentru voi cum e?

[desdemona]

pot sa ma repet spunand ca este pe placul meu?!

Pana acum un an jumatate, sincer as fi dat orice, o Doamne..orice. era cea mai "mare" si" irealizabila" dorinta. Ce imi zambeam cand gandurile imi zburau la "cum ar fi". Dar intr-o zi facandu-mi ritualul si imaginandu-mi cum ar fi viata mea cu mintea de acum, m-am panicat. M-am ingrozit cand mi-am dat seama ca poate as face ceva ce ar schimba cursul vietii mele si nu a mai intalni acea persoana, sau as da-o in bara si viata mea nu si-ar fi urmat cursul spre continuarea vietii alaturi de ea.
Sunt constienta ca aceasta panica ce a survenit, s-a datorat faptului ca in ciuda nemultumirilor mele si nelinistei mele, am ceea ce imi doream -"aceea" persoana.
daca nu ar fi asa, draga Lorelai, da..m-as intoarce, sa nu mai am cu ce sa imi alimentez anumite frustrari.

Ma mai gandesc si revin.

[sunshine]

Mda...cine nu si-ar dori la 20 de ani mintea de la 40 si la 40 fizicul de la 20? Cum toate isi au rostul la vremea lor, sunt convinsa ca toate deciziile au fost corecte la vremea respectiva si cele care au fost luate gresit sunt indreptate odata cu timpul.
 Sper sa revin si eu daca timpul imi permite sa meditez la aceasta tema 

[Semiramis]

există un timp pentru toate...oricum, e uşor a vorbi despre ce ai face dacă...precis că nu s-ar întâmpla aşa cum ne-am gândi noi nimic. am reacţiona la fel. la orice vârstă.

[ONLY DESIRE]

de prea multe ori mi-am adresat mie insumi aceasta intrebare.nu am putut si nu pot inca sa raspund la ea,deoarece sunt convinsa ca voi evolua si atunci voi considera ca nici macar in momentul de fata nu am suficienta minte pt a face fata unor evenimente din trecut.solutii tarzii se vor gasi intotdeauna,dar oare chiar ne dorim cu adevarat perfectiunea? spun asta gandindu-ma, ca daca imi problema sa fi avut "atunci" mintea de "acum" toate esecurile s-ar anula!
nu! categoric,nu! fiecare esec,fiecare succes meritata sau nemeritat are rostul lui; viata e imprevizibila...de aceea se numeste viata;daca totul ar merge perfect nu s-ar mai numi viata,ci ...program de exemplu!
in loc sa ne concentarm asupra indreptarii trecutului,e mult mai eficient sa ne concentram asupra unui mod cat mai bun de a face fata cat mai bine neprevazutului din viitor! secunda prezenta...se traieste si atat,daca vrem ca in secunda viitoare sa nu avem parte de regrete si frustrari!