a murit Stefan Iordache!

[amelie]

Actorul Ştefan Iordache a încetat astazi din viata, intr-un spital din Viena. La inceputul acestei saptamani, actorul a fost internat la Spitalul Elias, pentru unele investigaţii medicale, el suferind de leucemie.
Stefan Iordache a tinut ascunse problemele sale de sanatate chiar si de prieteni, nimeni nestiind de boala de care sufera.
Transferat ulterior la un spital din Viena, Stefan Iordache a incetat din viata in urma unui stop cardio-respirator.
Ştefan Iordache s-a născut la 3 februarie 1941 la Calafat şi a copilărit la Bucureşti. În 1959 a dat admitere la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică şi a fost admis, după ce, în anul precedent, nu reuşise să intre la Facultatea de Medicină şi practicase diverse meserii. A absolvit în 1963, la clasa lui Dinu Negreanu şi şi-a dat examenul de licenţă cu rolul principal din "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprită". Printre colegii săi de generaţie se află alţi mari actori Irina Petrescu, Valentin Uritescu, Grigore Gonţa, Itta Marcu, Dionisie Vitcu şi Alexandrina Hallic.
Ştefan Iordache a fost căsătorit de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, profesorul universitar doctor Mihaela Tonitza-Iordache.
În jumătatea de secol ce a trecut de când a atins scena de teatru, "Regele Scamator" a ajuns unul dintre cei mai apreciaţi şi respectaţi actori. Deşi nu a renunţat la casa din Capitală, Ştefan Iordache s-a refugiat la proprietatea sa, pe care o avea de 15 ani, într-un sat de lângă Bucureşti, unde îşi pregătea, în linişte, rolurile, citea, cultiva meri, făcea vin sau taie iarba.
Ştefan Iordache a debutat în 1963 la Studioul Casandra, cu rolul lui Arthuro Ui, în piesa "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprită". De la debut, Ştefan Iordache a întruchipat mari personaje din dramaturgia universală şi naţională, în montări spectaculoase sub bagheta unor mari regizori români.
În Bucureşti, a jucat pe scena teatrului "C. I. Nottara" până în 1977, apoi la Teatrul Mic până în 1990. A fost angajat al Teatrului Naţional din Craiova, unde s-a remarcat şi prin rolurile din "Titus Andronicus", spectacolul montat de regizorul Silviu Purcărete, în 1992, care a marcat începutul ascensiunii internaţionale a teatrului craiovean.
Ştefan Iordache a interpretat Regele în "Viziuni flamande" în 1968, Raskolnikov în "Crimă şi pedeapsă" în anul 1970, spectacol montat de Sanda Manu, apoi Hamlet în 1974, Consulul Groti în "Să îmbrăcăm pe cei goi" în 1978, Richard de Gloucester în "Richard III" în 1983, Iisus în "Maestrul şi Margareta" în 1980, în regia Cătălinei Buzoianu. A continuat cu Generalul Cearnota în "Fuga" de Mihail Bulgakov în anul 1995 şi, în 2000, cu John Barrymore din "Barrymore", piesă montată de Gelu Colceag.
Ştefan Iordache s-a remarcat şi in spectacole de musical. A jucat în "Au fost odată două orfeline", "Adio, femei!" şi "Bună seara, domnule Wilde!".
În 2003, a jucat în "Lolita", după Nabokov, spectacol la Teatrul Mic, în regia Cătălinei Buzoianu, cu o adaptare scenică semnată de Mihaela Tonitza-Iordache, avându-i ca parteneri pe Ştefana Zamfirescu şi Mihai Dinvale. În 2004, a interpretat rolul Alex din "Alex şi Morris".
Cel mai recent rol al său este Prinţul Potemkin în piesa "Ecaterina cea Mare", de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008, de regizorul Cornel Todea la Teatrul Naţional Bucureşti, în care parteneră de scenă i-a fost Maia Morgenstern.
A primit Premiul UNITER pe anul 2001 pentru cel mai bun actor, pentru rolul titular din "Barrymore".
În anul 2004, la editura Nemira, a apărut cartea “Regele scamator, Ştefan Iordache”, semnată de criticul teatral Ludmila Patlanjoglu. Lucrarea este o biografie a actorului şi cuprinde şi memoriile pe care actorul a acceptat să şi le scrie, în mod special, pentru această carte. Pe coperta “Regelui Scamator”, actorul aminteşte o predicţie a bunicii sale: "Bre, muică, tu scamatoriu o sa te faci!" şi îi şi răspunde acesteia: "Mama mare, de acolo, pe oi fi, să ştii că zicerea matale, care acum îmi sună un pic şi a blestem, s-a împlinit".
Ştefan Iordache a debutat în cinematografie în 1964, în "Străinul". Au urmat rolurile din "Dimineţile unui băiat cuminte" în 1966, "Bietul Ioanide" în 1979, "Pruncul, petrolul şi ardelenii" şi "De ce bat clopotele, Mitică?" în 1981, "Glissando", în 1985, "Noiembrie, ultimul bal" în 1989, "Hotel de lux" în 1992, "Cel mai iubit dintre pământeni" în anul 1993, "Eu sunt Adam" în 1996, "Omul zilei" în 1997 şi "Faraonul" în anul 2004.
Actorul a fost distins cu numeroase premii: Karlovy Vary 1964, pentru "Străinul", ACIN 1978 pentru "Ediţie specială", ACIN 1984 pentru "Glissando", ACIN 1989 pentru "Noiembrie, ultimul bal".
Ştefan Iordache a primit, în anul 2006, Premiul de Excelenţă al Festivalul Internaţional de Film Transilvania.
S-a remarcat şi prin colaborările pe care le-a avut cu solişti ai muzicii uşoare. Ştefan Iordache a înregistrat albume de muzică uşoară împreună cu Sanda Ladoşi şi Elena Cârstea, dar şi romanţe, interpretate împreună cu Gheorghe Dinică, Monica Anghel, Nelu Ploieşteanu şi Marius Mihalache. Cel mai recent album al său a fost lansat în 2007, "Magazinul de vise", despre care spune că "este dedicat femeii, iubirii".
Într-un interviu acordat la 22 iulie 2008 "Jurnalului Naţional", Ştefan Iordache a declarat că nu vrea să se mai implice în societate, că acordă pentru ultima dată un interviu şi că ce se întâmplă acum în România nu mai poate fi caracterizat nici de sensul peiorativ al ideii de telenovelă. "Este ultima mea apariţie în public, în afara scenei, acolo unde bate inima mea", a mai spus actorul. "Nu mai vreau să trăncănesc, la ce foloseşte? Sînt mîhnit. Nici vehement şi nici supărat. Mâhnit. Vorbim cu toţii în vînt, pentru că nimic nu se schimbă", a continuat Ştefan Iordache.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

[Escu]

Sursa: http://stiri.rol.ro/content/view/147715/3/

[valentina]

   
   DUMNEZEU SA-L IERTE !"Au inceput sa ne moara dinozaurii"vorba domnului Sergiu Nicolaescu.Cad rand pe rand stelele,cad adevaratii monstri sacrii ai marelui si micului ecran...Putem oare sa oprim timpul in loc,pentru ai avea mereu alaturi?Nu!Pacat,mare pacat,dar nu avem ce face,decat sa privim cum stelele cad,cad in negura de nepatruns a universului.