10 Octombrie, 2025, 07:22:53 a.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Inima ta pictează  (Citit de 14744 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

08 Februarie, 2009, 03:20:49 p.m.
Răspuns #30
Offline

valentina


     Inima mea picteaza visele curcubeului
     Culori nerostite,duse de vantul pribeag
     Pe undele muzicii divine
     Ce curge din mine,izvor nesecat
     Cu lacrimi amare cant neincetat
     Iubirea ce moare repetat...
     Inima mea ,curcubeu de cuvinte
     Postume ,caci iubirea mai moare...
     Cuvinte,idei,sau simt artistic nesecat
     Curcubeu ,culori mi-ai sadit adanc in mine
     Si totusi ia-le cu tine,sa-ti faca din noapte zi
     Iubire,minune ,curcubeu in inima mea...
     
     

     
Iubirea , isi intinde aripa in zborul nesfarsit al timpului !
Eu sunt doar o mica particula dintr-un atom ...
sunt praf de stele in trecerea mea grabita prin lume

24 Februarie, 2009, 01:30:50 a.m.
Răspuns #31
Offline

Mihai Dor


E atât de târziu...
privesc la iubirea mea
cum doarme şi părul ei răsfirat pe pernă
îmi pare că sunt gândurile din inimă ce vin spre mine,
ştiu că mă iubeşte,
mă caută mereu în somnul dulce,
fuge cu visele în braţe
iar dimineaţa
mă stropeşte cu ele
pe faţă şi râde aşa de dulce
încât nu mai ştiu care răsărit e mai frumos 

îi ating faţa,
îi mângâi buzele
care acum nu pot să-mi şoptească
ce copilul meu suflet
ar vrea să asculte
la nesfârşit,
ca într-un carusel
unde poţi citi Te iubesc
până ameţeşti
rotindu-te în interiorul
acestui cuvânt....

Doamne, cât mi-am dorit
să am curajul să-i spun
ce  mult înseamnă pentru mine
şi nu am avut această putere...
acum ar fi acel moment
iar dacă mă va auzi
cum stângaci, încerc
să îmbrac într-o poveste
propria viaţă,
propria dorinţă,
declaraţia pe care nu i-am spus-o niciodată,
nu ştiu ce i-aş putea spune...
 -Era visul meu , iubito
care s-a aşezat pe părul tău
ca un porumbel
la fereastra unui suflet
de lumină...







05 Martie, 2009, 11:00:41 a.m.
Răspuns #32
Offline

Mihai Dor


http://www.youtube.com/watch?v=sDcpXlttqq4

În visul de ieri
am găsit infinitul
din toată poezia lumii
infinitul
care nu a fost niciodată în mine...

eram un matelot
cocoţat pe catargul unei corăbii
care mă furase de lângă amintiri,
respiraţia ta, ca o mâgâiere, venea din larg
iar părul meu flutura în loc de pavilion...

încercam să găsesc acel orizont
care ar putea să-mi încapă
pe poarta sufletului
fără să-mi zgârâie marginile lui
dar, de ce mă-nălţam pe catarg
el devenea tot mai albastru şi
tot mai mai rotund
ca ochii tăi....
şi m-am trezit, dintr-odată,
înconjurat, doar de ei,
de ochii tăi...


« Ultima Modificare: 05 Martie, 2009, 11:18:52 a.m. de Mihai Dor »