Impartim doar patul

[inda]

"Setea noastra de destin nu este nicaieri mai puternica decat in viata noastra romantica. Prea adesea fortati sa impartim patul cu cineva care nu ne poate intlege sufletul, nu putem fi oare iertati daca traim cu convingerea ( contrar tuturor regulilor epocii noastre luminate) ca intr-o zi ne este scris sa intalnim femeia su barbatul visurilor noastre?"  ( Alain de Botton - Eseuri de indragostit )

Probabil s-a intamplat tuturor sa ramana pentru o vreme prinsi intr-o relatie in care sufletul nu-si prea gaseste locul. Oare cat timp ne putem multumi doar cu visul si cand se cere el transformat in realitate? Visam un vis nou sau incercam sa-l reparam pe cel in ale carui ramasite traim ?

[viulian]

Eu nu stau. Plec. Cu toata parerea de rau, dar decat sa pierdem timpul la amandoi, mai bine nu. Insa na, 'detasarea' asta vine in timp - adica atunci cand eram mai mic cel mai important era sa am totusi o prietena, o femeie, nu conta prea mult altceva, in timp am invatat sa realizez ca o persoana incompatibila mai rau te epuizeaza de cheful de viata decat sa-ti dea elan.

Asa ca imi caut in continuare femeia compatibila.

[Lorelei]

De visat o sa visam si cand vom avea langa noi tot ce vrem... pentru ca dupa o vreme (mai lunga sau mai scurta, depinde de noroc), tot ni se va parea iarba din curtea vecinului mai verde...

Oricum, ce pot observa in general si aici pe site in particular este ca tot timpul intrebarile se pun privilegiind spiritualul in dauna fizicului. Eu inclin sa cred ca exista un echilibru. Adica, ce, daca am o comunicare spirituala perfecta cu persoana de langa dar fizic relatia e varza... de ce  sa nu ma intreb ce fac: stau sau plec?

[inda]

Insa na, 'detasarea' asta vine in timp ...

Deciziile intelepte se iau doar de la o varsta incolo 

Oricum, ce pot observa in general si aici pe site in particular este ca tot timpul intrebarile se pun privilegiind spiritualul in dauna fizicului.

Da, intrebarea a fost pusa asa, insa raspunsul poate fi unul care sa privilegieze fizicul, adica ramai in reatia aceea si sufletul ti-l hranesti din alta parte, precum foarte bine poate sa fie o relatie care sa-ti satisfaca partea sufleteasca iar cu cea fizica sa te descurci altfel  .
Intrebarea pe care n-am pus-o aici dar mi-o pun mereu este: De ce daca inseli sufleteste nu esti acuzat de nimic iar daca inseli fizic deja pacatuiesti?
Exemplu: Stai acasa, iti vezi de barbatul/nevasta ta, nu faci dragoste sau sex cu altcineva(cum vreti sa spuneti) insa iubesti de nu mai poti o alta persoana. Atat. Platonic o iubesti pentru ca din stiu io ce motive nu poti face altfel. In cazul acesta totul e ok, chiar esti privit cu un fel de intelegere insa daca situatia e invers, adica iti iubesti partenerul, ce-i al lui "e pus de o parte" dar se intampla ca ti s-a pus pata pe cineva, fara alt fel de implicari, sex pur si simplu, atunci toti arunca cu pietre ! Este corect sa fie asa?

[Switty]

Pornind de la intrebarea initiala..ramanand legati de o persoana doar din simtul datoriei, din spirit de sacrificiu sau tragand speranta, futila de altfel, ca lucrurile se vor schimba la un moment dat, ajungem sa ne lipsim de eventuala posibilitate de a fi fericiti, impliniti alaturi de altcineva, cu care putem fi compatibili intr-o masura necesara si suficienta noua, atat din punct de vedere spiritual, sufletesc, intelectual, cat si sexual.
Deci, da, visam un vis nou, ne descatusam si ne permitem "luxul" de a merge mai departe, de a mai incerca pana cand simtim ca am ajuns la destinatie. Simplu nu e, compromisuri se vor face oricum, comunicarea joaca un rol important..sunt multe, nu gluma..Insa cand totul este pus cap la cap, ca un joc de puzzle sofisticat, bucuria rezultatului final va merita efortul. Si, tocmai pentru ca nu e asa de usor, cand intalnesti acea persoana care iti aduce linistea si certitudinea ca nu mai e nevoie sa iti continui cautarile, faci tot posibilul sa o pastrezi. Nimic nu va fi imposibil, nimic nu va parea de nerezolvat.
De aceea i se spune "partenerul/partenera potrivita", "jumatatea", "persoana compatibila" - nu merge cu firimiturile, tocmai pentru a evita cautarea satisfacerii nevoilor, de orice fel ar fi acestea, in "alta parte". Cauti, in principiu, ceea ce nu ai. Daca nu de asta..inseamna ca ti s-a urat cu binele..
Citeam undeva ca motivul primordial pentru care inseala femeile nu este cel de natura pur fizica, sexuala, ci din lacune de natura emotionala, sufleteasca. Ele nu cauta neaparat un amant, cat un confident, un prieten, cineva care sa le asculte, sa le faca sa zambeasca. Barbatii, pe de alta parte..are rost sa continui? 
Corect, nu se poate generaliza..orice permutare e valabila, posibila in ce priveste atat femeile, cat si barbatii. A fi cu cineva strict pentru faptul ca sexul e grozav, dar altfel - plictis total sau doar pentru ca te face sa razi, iar cand se lasa seara.. nu-ti mai vine nici macar sa zambesti..sunt compromisuri mult prea mari, care isi vor arata coltii la un moment dat si vor duce la situatiile despre care mentiona inda.
Asa ca , pe scurt: ori impartim toata mobila, ori nimic!