10 Octombrie, 2025, 09:32:09 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: A fi orasean  (Citit de 5953 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

01 Octombrie, 2008, 03:31:53 p.m.
Citit de 5953 ori
Offline

Zantiala


 Fara doar si poate, societate moderna este o societate urbana, dar cu o puternica nostalgie in imaginarul sau fata de viata simpla, viata la tara - conceputa si acum de multi dintre noi ca un ideal demult pierdut care trebuie regasit, o varsta de aur, si asa mai departe.

 Sunt orasean, sunt "urban". Nu mi-e rusine sa imi recunosc dependenta fata de progresele civilizatiei moderne. Prefer zona de tara pentru vacante scurte, excursii, plimbari, dar nu m-as putea stabili si adapta prea usor la traiul in localitati mici. Nu ma incanta gustul usor-sarat al apei de fantana cum nu ma incanta nici ideea de a sta fara internet, fara sucuri, si asa mai departe. Nu am rabdare cu animalele domestice, nu stiu cum se mulge o vaca. Nu am ucis vreodata nimic mai mare ca o musca - implicit - nu am gatuit nici un porc, nu am taiat nici o gaina. Niciodata nu am vanat. Gradinaritul se reduce, cel mult la ingrijirea unor flori.
  Am mers de multe ori singur la munte, in zone relativ salbatice din necesitate, nu din placere. Si voi mai merge, doar cand imi va fi necesar. Daca in drumu-mi spre un munte aveam oportunitatea de a lua vreo telecabina sau sa urc cu masina pentru a ajunge in punctul dorit, in mod cert, nu imi oboseam pasii pe poteci abrupte.
  Ca mine mai sunt si multi altii. Oameni care prefera oricand luxul si confortul oraselor mari in locul vietii de la tara. Oameni care nu se ascund dupa deget in apologii ale unui mod de viata pe care nu il respecta nici ei, care isi recunosc dependenta de mijloacele moderne de trai si informare.

 Nu doresc sa transform subiectul intr-o discutie "pro" sau "contra" vietii urbane, si nici sa deplang disparitia stilului de viata al bunicilor si strabunicilor nostri. Pur si simplu, as dori sa aud cat mai multe pareri, sa discutam despre ceea ce inseamna a fi de la oras, despre ceea ce inseamna viata in orase, viata la tara.
 
"Dragostea este sentimentul cel mai maret, care face minuni, care faureste oameni noi, creand cele mai mari valori morale"

17 Octombrie, 2008, 07:23:26 p.m.
Răspuns #1
Offline

Just


Viata la tara este mult mai simpla .Bunica mea nu umbla cu zilele sa-si plateasca telefonul ,cablul ,intretinerea ,ratele sau mai stiu eu ce .Se trezea dimineata la ora 5 ,mergea sa aduca apa de la fantana pentru a se spala ,pregatea mancarea ,hranea animalele .Imi aduc cu mare drag aminte de toate miscarile pe care le facea inca din zorii zilei ,inainte ca soarele sa fi rasarit .

Ea s-a nascut acolo si a fost invatata sa duca o astfel de viata ,una simpla inca de pe cand era copila .Nu a simtit nevoia de a-si cumpara saltea cu apa pentru a dormi mai confortabil si nici cuptor cu microunde pentru a incalzi mancarea mai rapid.Seara pe cand noi ne asezam confortabil in fata calculatorului ,la birou sa ne vorbim cu prietenii ea se aseza in fata casei ,pe banca in asteptarea vecinelor sa se sfatuiasca : ce mancare sa faca maine , cand trece baciul sa ia oile sau ce sa le puna la pachet bunicilor ca e zi grea de sapa cu arsita la camp.

Nici eu nu as putea sa las in urma viata mea de acum cu tot ce inseamna ea pentru a duce viata simpla a bunicii mele . Nu stiu nici macar daca as putea sa revin in satucul acela sa-mi petrec vacantele acolo .Ma apuca un sentiment de intristare seara , pe la ora 8 cand drumurile sunt pustii si in casele batrane ,obosite zaresti doar o luminita mica ,slaba.

Cred ca fiecare din cele doua locatii au aspecte pozitive si negative.Cate persoane mor la sat in urma unui stop cardiac datorat stresului cotidian? Foarte putine sau poate nici una .Cati tineri de la sat ajung in coma alcoolica la urgente? dar in acelasi timp cati copii de la sat nu s-ar bucura sa-l joace pe Dr.Mario , Hercule etc. ? cati altii nu s-ar bucura sa aibe si ei acces la un Lovetime al lor pentru momente de relaxare?
« Ultima Modificare: 17 Octombrie, 2008, 07:25:36 p.m. de Just »
And I promise forever ...
"White dove Fly with the wind Take our hope under your wings For the world to know That hope will not die..."

17 Octombrie, 2008, 11:50:53 p.m.
Răspuns #2
Offline

viulian

Administrator
Ah, eu ... sunt... urban :) asa sunt, nu incerc sa ma ascund. N-am fost niciodata cu cortul, si sper sa nici n-ajung. Sa parchez masina la hotel, si sa stau pe balcon in aer curat - asta inseamna pentru mine relaxare. Si sa nu fiu nevoit sa-mi fac mancare. Mancare imi fac mereu acasa, deci - nici ideea de gratare nu ma incanta.

Este dificil sa renunti la a fi orasean. Adica sa ajung sa fii un Amish. Pentru ca na, suntem fiinte sociale, si daca ne-am intoarce la 'radacini', cred ca am privi asta (atat noi, cat si prietenii) gen, ma oare atat a putut sa faca omu' asta cu viata lui ?

Pana la urma intrebarea cred ca se pune - daca renunti la dorinta de a te bucura de confort - este asta o victorie sau este o pierdere ? Eu cred ca ar fi o pierdere. Principalul la mine nu e sa mananc super sanatos. Oricum din cate citesc prin presa, alimentele contin tot soiul de substante aiurea, etc si... oricum, voi muri. Deci. La ce bun sa alerg sa traiesc 'natural' ? Incerc sa evit, sa nu mananc fast foods, sa nu beau sucuri (apa sau legume, iar daca vreau dulce, prefer sa-mi pun zahar intr-o cafea, decat sa mananc ine stie ce ciocolate, etc).
Insa nu cred ca as rezista fara aer conditionat :D ma inchin geniului care l-a gandit. Am avut AC portabil de cand stateam in camin la facultate (cine stie de P16 / Regie, salutari!).

In principiu urbanismul ma scapa de o gramada de corvoade, si-mi lasa timp sa ma gandesc la probleme mai filozofice ale vietii. E drept insa, acelasi efect il poate avea si retragerea in singuratate, unde problemele 'filozofice' tot aceleasi sunt - nu ? Doar ca na, prefer s-o fac la aer conditionat poate ascultand ceva, vremea de-afara, sau toamna ascultand cum ploua - da' sa am linistea ca oricand inchid geamul si dau drumul la caldura, si gata.

E un egoism mai mare e drept, in a alege urbanismul, pentru ca insisti sa-ti fie cat se poate de bine, dar pe de alta parte, e si un egoism in a infrunta natura pentru a cladi imaginea de sine. Problema e egoismul, si asta apare peste tot - cu toate ca multi 'urbanisti' ar respecta totusi 'renuntarile' unui 'sihastru' (pentru ca lor le-ar fi greu), tot nu se stie de fapt ce egoism il poate mana si pe sihastrul acela. Cum citeam o chestie odata, cand s-au dus la un sihastru mai multi - prima lui intrebare ar fi fost 'ce se mai intampla acolo, jos ?'. Pai las-o nene, te-ai dus acolo, da mintea tot 'jos' a ramas ? De ce l-ar mai fi interesat ?

Ma rog.. E cu dus intors. Da' ma simt mai civilizat daca inainte sa ma culc fac un dus, asa ca.. aleg urbanismul :) si daca nu trebuie sa innoptez in padure, poate ma bucur si de o plimbare pe vreme frumoasa pe acolo  :angel: