10 Octombrie, 2025, 05:49:44 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Despre iubire  (Citit de 8396 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

07 Octombrie, 2008, 05:51:03 p.m.
Citit de 8396 ori

lumycriss

Vizitator
In acest topic imi propun sa reconstitui, putin cate putin, o introducere la o carte pe care, sincer, nici n-am citit-o... Desi nu cred ca nu mi-ar fi fost de folos... Dar nu asta este important, si nici titlul cartii, desi, daca tine cineva neaparat sa-l cunoasca, i-l voi dezvalui cand voi termina de reconstituit fragmentul pe care mi-am propus sa vi-l impartasesc si voua. :)

Sa incepem, deci:

Iubirea noastra vine de la Dumnezeu, si tocmai de aceea ea este infinita!
"Nu-mi spune niciodata ca imi apartii, spune-mi doar ca esti cu mine!"
In orient am fost invatati sa uitam de "eu" si sa ne gandim in primul rand la ceilalti. Dar una din cele mai vechi Upanisade spune ca dragostea incepe in Sine. "Intr-adevar un sot iti este drag pentru ca, de fapt, iti iubesti Sinele... Intr-adevar zeii iti sunt dragi, nu pentru ca ii iubesti, ci pentru ca iti iubesti Sinele... Intr-adevar intreaga lume iti este draga, dar nu pentru ca iubesti intreaga lume, ci pentru ca iti iubesti Sinele."
Ideea fundamentala in Upanisade este: "Daca nu te iubesti pe tine insuti, nu poti iubi nimic altceva cu adevarat." Dragostea incepe cu noi insine, dar ea permite patrunderea in esenta noastra divina, in Sinele nostru divin...

Cam atat pentru astazi! :)
« Ultima Modificare: 07 Octombrie, 2008, 05:54:23 p.m. de lumycriss »

11 Octombrie, 2008, 10:24:30 p.m.
Răspuns #1

ARIDANA

Vizitator
Buna seara...pot prelua eu stafeta Lumycriss?
Am sa incep cu un citat,nu sunt de acord cu el...te contrazice si pe tine,ai sa vezi :D

"Dragostea de sine este contrara dragostei"(A.de Sain-Exupery)

...mai este varianta in care,citatul se refera la dragostea narcisista.Atunci, as fi de acord,dar nu despre asta vrei sa vorbim...
Voi continua,imediat :-*

11 Octombrie, 2008, 10:55:16 p.m.
Răspuns #2

lumycriss

Vizitator
Seara bună, Ari!
Apreciez iniţiativa ta de a prelua ştafeta, dar textul meu încă nu s-a încheiat. El are o continuare care contrazice, la rândul ei, citatul găsit de tine, de aceea chiar mă bucur că l-ai postat aici.
Însă, înainte de a continua cu următorul fragment, aş vrea să fac o paranteză referitoare la cuvântul "Sine", cu al cărui înţeles şi referinţă nu prea era lămurită o prietenă mai demult. Nu-mi propun să fac nici o dezbatere pe această temă, şi nici să postez aici definiţia academică a cuvântului, aş vrea doar să spun că eu cred că asta contează mai puţin, şi că esenţialul constă în mesajul care ajunge la noi după ce citim pasajul de mai sus. "Sine" se referă la Ego-ul fiecăruia, la entitatea reprezentată de fiecare dintre noi, trup şi suflet, la "mine" sau la "tine", dacă îţi convin mai mult aceste cuvinte, aşa cum te vezi şi te percepi tu însuţi...
« Ultima Modificare: 11 Octombrie, 2008, 11:54:55 p.m. de lumycriss »

11 Octombrie, 2008, 11:01:24 p.m.
Răspuns #3

ARIDANA

Vizitator
Atunci astept sa scrii tu..numai sa ma tina..netu' :o

11 Octombrie, 2008, 11:11:41 p.m.
Răspuns #4

lumycriss

Vizitator
Şi acum, continuarea:

Afirmaţiile referitoare la importanţa iubirii de Sine, scrise acum mii de ani în Upanişade, sunt surprinzător de asemănătoare cu cunoştinţele moderne despre sănătatea psihică. Psihologul A. Koslov spune că oamenii cu o puternică personalitate sunt cei mai capabili să iubească intens şi transfigurator. Prin cunoaşterea cât mai profundă a propriului "eu", ne putem dărui plenar fiinţei iubite, de fapt, actului de iubire în sine.
În ziua de astăzi, în Occident, iubirea este un sentiment de care mulţi oameni se tem, şi tocmai datorită faptului că ei nu ştiu ce înseamnă iubirea adevărată. A iubi nu înseamnă a fi posesiv, gelos şi egoist. Dimpotrivă, a iubi presupune o forţă a dăruirii de sine, libertate, altruism şi expansiune. Dragostea este ca un organism viu, care se dilată, creşte atunci când este bine hrănit. A iubi nu este un sentiment fragmentar, ci este o dilatare nesfârşită în eternitate. (...)

11 Octombrie, 2008, 11:48:35 p.m.
Răspuns #5

lumycriss

Vizitator
(...) Chiar dacă nu trăim de la început în acest mod sentimentul iubirii, exersând (căci şi iubirea se exersează) şi dând dovadă de înţelepciune şi multă atenţie, putem să ne apropiem din ce în ce mai mult de acest ideal sublim al iubirii divine. Trebuie să nu uităm nicicând că iubirea vine de la Dumnezeu, şi tocmai de aceea ea este infinită. Teama că nu suntem iubiţi suficient de mult nu face decât să stopeze această revărsare a iubirii. Tantricii spun că frica atrage frica, iar iubirea atrage iubirea.
Aşadar, dacă vreţi să fiţi iubiţi, nu vă rămâne altceva de făcut decât să iubiţi. (...)

:)
« Ultima Modificare: 11 Octombrie, 2008, 11:53:07 p.m. de lumycriss »

13 Octombrie, 2008, 11:32:36 p.m.
Răspuns #6

lumycriss

Vizitator
(...) În continuare, pentru a ilustra cele afirmate, oferim un pasaj poetic plin de înţelepciune, din lucrarea "Profetul" a genialului Kahlil Gibran, cu privire la iubire:

Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul.
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase.
Şi când vraja ei paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice, supuneţi-vă misterului ei. Chiar dacă sabia ascunsă în penaju-i v-ar putea răni.
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare.
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice, asemenea vântului din miază-noapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi mult mai repede şi îmbătaţi de fericire,
Tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile şi să vă distrugă cât mai repede răutăţile şi egoismul.(...)
« Ultima Modificare: 13 Octombrie, 2008, 11:34:51 p.m. de lumycriss »

14 Octombrie, 2008, 11:35:38 p.m.
Răspuns #7

lumycriss

Vizitator
(...) Precum ea vă ridică, îmbătaţi de bucurie, până la înălţimea voastră ideală, alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă forţă purificatoare până în adâncul rădăcinilor voastre, zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător.
Vă treieră pentru a vă descoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii voastre.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi, divini şi puri, ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă a nemuririi la ospăţul divin.
Toate acestea şi multe altele vi le va da cu prisosinţă iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte pe deplin tainele inimii şi să deveniţi o parte din inima Vieţii Eterne din care izvorăşte nesfârşită IUBIREA. (...)

18 Octombrie, 2008, 07:32:19 p.m.
Răspuns #8

lumycriss

Vizitator
(...) Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie, suspiciune sau de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei care permanent vi se dăruie fără ca voi să iubiţi, atunci e mai bine să vă acoperiţi, fiind înfrânţi, goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi şi singuri, în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie, unde veţi plânge, dar nu în toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia energia sa atotputernică, divină şi misterioasă, decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită de cel sau cea căruia i se dăruie;
Fiindcă iubirii adevărate îi este de ajuns iubirea infinită, sublimă şi transfiguratoare.
Când iubiţi nu trebuie să spuneţi "Creatorul e în inima mea", ci mai degrabă "eu sunt acum topit de iubire în inima Creatorului". (...)

01 Noiembrie, 2008, 02:25:01 p.m.
Răspuns #9

lumycriss

Vizitator
(...) Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea, dacă cu adevărat o meriţi, vă va arăta cu siguranţă drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini prin totală iubire.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca acestea să fie:
Să te topeşti de iubire în tot şi să devii izvor de iubire divină ce susurul în noapte-şi cântă;
Să cunoşti adeseori durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
Să te trezeşti în zori cu inima mereu înaripată şi să te înalţi, plin de recunoştinţă, mulţumire pt încă o zi de iubire;
Să te odihneşti, copleşit de beatitudine, la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat şi debordând de fericire acasă la ora amurgului.
Şi apoi, să adormi înălţând în inimă o rugă pt fiinţa iubită, iar pe buze să ai un cântec de laudă."

01 Noiembrie, 2008, 06:57:18 p.m.
Răspuns #10

ARIDANA

Vizitator
"Sentimentul de dragoste reface geografia spatiului,remodeleaza tinutul nostru interior.Poate fi resimtit ca o adevarata prelungire a sinelui catre celalalt sau ca o apropiere a celuilalt catre sine.Precum un pod sau o pasarela,ne ajuta sa strabatem distantele,sa unim doua vieti,doua experiente care uneori,la inceput,se afla la doi poli opusi.La fel ca un magnet care aduce totul langa el.Ce conteaza atunci despartirile,diferentele sau chiar antagonismele?
Sentimentul iubirii redefineste informatiile ceasului,adaptand ideea de timp si perioada.Cine nu stie ce inseamna orele interminabile de asteptare febrila sau cat de repede trec minutele cand vine ceasul despartirii?De asemenea provoaca un vast proces de amplificare,de retrospectie si de anticipare care revolutioneaza prezentul,,reanalizeaza datele din trecut si instaureaza o noua realitate in existenta fiecaruia,conform unui nou plan de unificare.Introduce in finitudinea zilei "momente de eternitate",revizuieste experientele din trecut pentru a le reaseza intr-o noua poveste scrisa dupa alte repere si deschide perspective catre un alt viitor.Asadar iubirea este matricea emotionala a unei noi entitati colective si solidare in doi,exprimata sub forma unui "noi" embrionar,arhetip al unui cuplu care se va prelungi sau nu sub forma institutionalizata a casatoriei sau chiar a liberei convietuiri."
 
Jacques Salome-"Curajul de a fi tu insuti"

01 Noiembrie, 2008, 07:05:52 p.m.
Răspuns #11

ARIDANA

Vizitator
"Sentimentele se nasc si infloresc in limbajul inimilor,tin de ceea ce unii numesc intalnire a sufletelor.Se consuma in timp si prelungesc trairea pe care uneori o transforma.Ele constituie urzeala tesutului conjunctiv din care este formata legatura dintre doi oameni,contribuie la alimentarea,la consolidarea si la mentinerea coerentei acestei legaturi,indiferent de natura lor.Pentru ca sentimentele au mai multe aspecte;fundal al vietii noastre afective,ele cuprind o paleta larga ale carei culori de baza se desfasoara de la culorile luminoase,cu reflexe,ale iubirii,la degradeurile inchise,adumbrite de spectrul intunecat al urii sau al ambivalentei,trecand prin culorile calde,pastelate ale tandretei sau tonalitatile neutre ale indiferentei."

Jacques Salome