Intre normalitate si nebunie

[Lorelei]

"Corecteaza-ma, daca gresesc, dar nu cumva linia dintre normalitate si nebunie devine tot mai subtire?" (George Price)

Linia cred ca nu a fost niciodata groasa, fiind intotdeauna trasata social. Nebunul este in primul rand cel care sare din normele sociale acceptate sau acceptabile. Asadar, nebunia este o "boala" sociala. Cine imi garanteaza ca eu sunt "normal" iar celelalt nebun? Numarul! Atat. Numarul mare al celor considerati normali. Media. Totusi de cand argumentul numarului este unul al adevarului?

Voi ce parere aveti? Cine decide si pe ce criterii cine este "normal" si cine este "nebun"?

[Floris van Rosemondt]

Acum m-ai starni daca nu as incerca sa fiu mai rezervat . Etichetarea sociala e subtire precujm gheata pe apa, iarna. Eu nu sunt normal. Norme... Etichetare. Ma consider deviant si in raport cu propriile mele norme. Si totusi... Pot sa ma integrez? Cine stie?

Ok, Intre normalitate si nebunie e... calea de mijloc. Intotdeauna exista o chestie neutra. Nu?

[ARIDANA]

Ce elegant spui Floris..."Etichetarea sociala"
"Gura lumii o astupa doar pamantul..",suna cam rau.Eu asta cred.E adevarat,suntem nevoiti sa gasim acea cale de mijloc pentru a convietui cu semenii nostri.Atat,legat de norme sociale si eticheta!....La mine acasa ,sunt de fiecare data,asa cum imi dicteaza constiinta.Cel mai mult ma bucura din asta,faptul ca,nefiind normala asa cum ma vede lumea inafara,am reusit sa-mi cresc anormal de normal(normalul meu) copii.Ei,desi au doar 11 ani,au acelasi sistem de valori cu al meu.Nu-si doresc sa fie altfel.Nu-i inspaimanta vorbele dure spuse de alti copii,sau rautatile lor,sau ceea ce scrie in reviste...vin la mine cu "sufletul la gura",stiind ca eu am intotdeauna explicatia,si nu-i mint.Unii parinti,stiu ca nu asa procedeaza ,chipurile sa scuteasca copii de socul adevarului cat mai mult timp...poate pana cand,vor ajunge la 18 ani,si vor spune ca barza aduce copii...
Asa ca,dupa mine,esti atat de normal,precum te vezi tu insuti si dupa cum stii sa fii maleabil in relatiile tale sociale.Poate ca,si eu am accesele mele de "anormal" sau nebunie...intotdeauna sunt in cercul de prieteni buni sau acasa...unde se stie cum pot fi si nu se pun etichete.Toleranta pentru aceste scapari sau "refulari",mi se pare la fel de normala, precum sunt normale cele sau cei ce le declanseaza.
Cam atat....

[inda]

Daca privim din punctul de vedere al societatii linia e subtire insa e trasata destul de clar. In momentul in care privim strict din punctul nostru de vedere ea devine dintr-o data sinuoasa si cel mai adesea ea deseneaza cu totul si cu totul alte harti !
Normalul si anormalul fiecaruia are proprii parametri. Ma gandesc ca ar trebui inventata o scara a normalitatii, ceva asemanator cu a cutremurelor, obligatoriu cu doua unitati de masura, cand nu ne incadram intr-una trecem automat in cea de-a doua 

Ma consider deviant si in raport cu propriile mele norme. Si totusi... Pot sa ma integrez? Cine stie?

Vrei sa te integrezi? Nu cred ca dintr-o data ti-ai dori sa stai in patul lui Procust... dar poate in virtutea normalitatii compar cu ceea ce nu m-ar place mie ?!