Un ceas închis într-o carte

[lumycriss]

Mâine este ziua lui Ady. Nu vă alarmaţi, nu îl cunoaşteţi. Nu ştiu dacă îl veţi cunoaşte vreodată. Deocamdată, ca majoritatea tinerilor, este şi el, la cei 19 anişori ai lui, încă un copil, unul tare zvăpăiat. Amintirea caldă ce i-o port mă determină să împărtăşesc cu voi un colţ de vise, aşezate în versuri. Eu tare aş vrea să cred că sunt scrise de mâna lui, insă nu mi-a spus niciodată povestea naşterii lor... Dar cum ai putea să ceri socoteală unui om pentru un cadou pe care ţi-l face din inimă? Nu spun că aceste versuri au fost scrise pt mine, ci doar că sunt una dintre puţinii care le cunosc.

TIMP

Sunt o biată carte umblătoare.
Îmi întorc, filă cu filă, zilele vieţii.
Cu iubirea îmi mai întorc şi ceasul
Cu tristeţea rămân în urmă,
Cu fericirea o iau înainte.
Nu sunt niciodată la timp,
Ci uneori în contratimp cu mine însumi.
Secundarul îmi ţine isonul în ritm feeric.
Minutarul alunecă graţios -
Între ochi şi tâmplă îmi numără amintirile.

Sunt un ceas închis într-o carte.

[Semiramis]

să trăiască ady! iar poezia, da...frumoasă. 

[lumycriss]

Pentru că e toamnă, m-am gândit că ar fi nimerită, pentru început, şi o poezie "de sezon". Nu cred că trebuie să vă mai precizez că tot ce este şi va fi scris cu verde reprezintă opera scumpului meu vechi prieten Ady.

AUTUMNALĂ

Frunzele cad la capătul pământului,
Le adun şi le pun în buzunarul de lângă inimă.
Am ascuns o frântură de vis.
Nu călcaţi pe frunzele muribunde!
Ele sunt amintirile pe care
Le mai uităm din când în când,
În fiecare primăvară.

[ARIDANA]

Frumos Lumi Cris.
Mai vreau!
Si sa fie fericit Ady,undeva,stie el ca.... sughite,cand se gandeste altcineva    la el.

[lumycriss]

ÎN LOC DE ZÂMBET(pentru Ady)

Sunt paşii reci ai unei pagini triste.
Sunt ochii ei verzi, sunt cerneală.
Eşti cuvântul ce umple pereţii albi
Ai unei camere goale zidită-n greşeală.

Sunt aripa frântă a unui vis scund.
Sunt hrană şi apă apusului greu.
Eşti genele lungi ale vântului seara,
Eşti candela veche plină de seu.

Cad frunzele tale mai des decât ploaia?
Sau eu îmbătrânesc şi nu mai ştiu să ascult,
Nu mai văd răsăritul, ci doar tăcere
Şi-un ultim an sugrumând un ultim sărut...


La mulţi ani, dragă Ady!

[lumycriss]

INCHALLAH

Ta peau, miroir de soleil.
Tes yeux, grain de bonheur.
Tes mains, prière de patience.
Laisse-moi m'y ajouter.

Je ne connais pas ton parfum.
Mais j'ai appris à aimer tous les arbres.
Je n'ai pas savouré la douceur de tes caresses,
Mais j'appelle la brise avec ton nom.

Je suis fait de trois parties:
Une blanche, une noire et une merveilleuse.
La blanche mesure la distance en soupirs,
La noire sèche la mer avec son rire,
La merveilleuse, agénouillée, est une ofrande.
Et toutes les trois se confondent dans l'ivresse des cieux.

Je suis l'étincelle de la neige,
Tu est l'or de sable dans ma clepsydre.
Je me fons et je deviens l'eau,
L'oasis au milieu de ton désert.

J'aurais voulu que ce soit
Un poème d'amour pour toi.
T'aimer grâce aux paroles,
Silencieusement, les points dansent la farandole.

Ferme tes yeux!
De mes lèvres, un bisou
Vient de s'évader sur les tiennes.

(Nu ştiu ce părere aveţi voi despre poeziile în franceză, însă versurile de dragoste de mai sus le ador..)

[lumycriss]

AM GREŞIT

Nu mă aşteptam să pleci şi am greşit,
Căci adunasem din vreme picături de fericire
Şi le adăpostisem în râul sufletului meu.
Acum e secetă şi arşiţă. Mi-e sete,
Dar nu ştiu cum să fac să plângă ploaia.
Am căutat prin cutia Pandorei nenorocita aia de speranţă.
Mică, străvezie şi anemică, avea străluciri de stea.
Ochii-mi n-o pot privi decât îndureraţi.
Şi, încet-încet, căldura vieţii mi se scurgea printre degete.
Pământul o primea prin cratere de timp înfometat.
Degeaba livada de meri înflorea în mine,
Venea o vreme când florile se scuturau spăşite.
Iar şi iar, din atâtea căi, o alesesem pe cea de munte.
Urcam, împiedicându-mă în clepsidre.
Nisip fiind, acopeream morminte abisale.

[lumycriss]

Am căutat peste tot, şi dincolo de fiinţă, OMUL.
Cioburi sclipitoare de suflet răneau orgolioase zboruri
Şi mi-am aplecat sufletul sub tăişul indiferenţei.
Iubiri de-a rândul am rătăcit prin vise,
Morminte cu case albe, prăfuite, încleştate în tăcere.
Când am avut curajul să-mi ridic privirea,
În mine murea o lacrimă strivită de bătăile inimii.
De atâtea ori am respirat otrava mâinilor unite-n rugă,
De-atâtea ori am scrijelit pe-o frunză nervul dorului
Şi totuşi supravieţuiesc potopului de egoism.
Mă întind în bătaia vântului între două rădăcini...
Sperând să-mi altoiesc simţirea cu iubire,
Mă las în voia nopţii să m-adoarmă...

[ARIDANA]

Orologiul invarte nebun
brate scartaind si limbi despicate in flacari,
arata clipele unui deja-vu
perpetuu

Si,suna alarma
pe timpane de suflet
ce zboara,
pentru ultima oara,
lasand in urma paienjenis de trecut
cu iluzii moarte
in asfintituri subite.

Acum ori niciodata,
mai poti fi partas
al magiei albe cu gust de infinit
si stropita cu sirop de artar,
din seva frunzelor zdrobite in memoria crucii
pe care te-ai rastignit,de bunavoie
...pana acum.

Si,zboara suflete
Fii fluture in soarele diminetii;
Fii vultur pe timp de furtuna;
Fii liliac in nopti cu luna plina;
Fii cenusa de stele imprastiata in zorii diminetii tale....

Aduna-te apoi,
si fii omul pe care-l stiu,
Pe care l-am cautat printre lumini si umbre,
Pe care l-am adulmecat atunci cand pierdeam increderea,
Pe care l-am asteptat o mie de vieti parca...
Sa-mi aduca linistea.

[lumycriss]

PENTRU CĂ


Nu-mi plac valurile pentru că plâng din orice:
Pentru orice aripă de pescaruş neatinsă,
Pentru orice fir de nisip strecurat în clepsidră,
Pentru orice dinte de sare rostogolit pe un vârf de stâncă.
Mereu se agaţă de alge
Şi mereu plâng pe umerii ţărmurilor.

Nu-mi plac frunzele pentru că mor necontenit,
Din cauza fiecărei toamne despletite,
Din cauza fiecărei ninsori anemice,
Pentru orice primăvară ce va fi să răsară.
Rareori se prind de gâtul vântului
Şi-şi flutură zestrea în văzul norilor.

Îmi plac oamenii pentru că trăiesc cu disperare
Pentru orice sfânt adormit în altare,
Pentru orice rouă picurată-n venin,
pentru orice fir de iarbă ivit în pustiu.
Clipă de clipă, împletind flori şi valuri,
Aţipesc cu tâmplele de tăcerea sorţii.

[lumycriss]

SAPTAMANA

Luni: Rasare soarele; somnul meu apune fara inserare;
Marti: Picaturi de apa iau intre degete si-mi impletesc din ele inele;
Miercuri: Se ia o parte de iubire, un sfert de lume, floare si iarba si obligatoriu senin si visare: Mi-e foame de iubire;
Joi: Radacinile mele de viata le prind in tine, tu pe ale tale le prinzi in mine; ramuri inverzite, ramuri inflorite ni le unim in ruga; Te iubesc;
Vineri: Aripi de pescarusi se zbat in mine; valuri de mare, ireductibile, ma-ntorc spre vesnice stanci;
Sambata: De-atata nenoroc, ochii mei au orbit; dintre atatea nopti, tu esti noaptea mea cu luna plina;
Duminica: Si dintre-atatea alte stele, dau viata mea pentru un vis cu luceferi...

TU MAI PLINA DE EU

As putea sa fiu tu mai plina de eu,
Dar cum sa rasar fara aurore?
Cum sa apun fara luceferi?
Sa-mi leg inima de un munte,
Sa simt mirosul de pamant si cetina
Curgandu-mi prin vine, dulce betie,
Si nu mi-ar fi de nici un folos,
Tot as dori sa fiu tu mai plina de eu.

Cum sa plang fara ploaie de vara,
Cum sa rad fara aur din soare?
Inchis sa-mi fie sufletul in ape adanci,
Sa aud margaritare in scoici crescand
Si tot nu mi-ar ajunge pentru o zi,
Tot as dori sa fiu tu mai plina de eu.

Cum sa te caut, val ratacitor prin nisip?
Cum sa te-alung, pasare murind in zbor,
Jumatate sistola, jumatate respiratie?