Femeia şi... bătaia

[lumycriss]

Mereu am asociat cuvântul "femeie" cu fragilitatea, fineţea sau delicateţea. Deşi eu însămi, ca exponent al genului feminin, nu contest faptul că îmi doresc în viaţă să fiu egală pe orice plan cu exponenţii complementari. Nu pot, însă, să-mi scot din minte cuvintele profesorului de management la un seminar avut acum câteva zile: "Unei femei cel mai mult îi este frică nu de singurătate, ci de bătaie."
Deşi cazurile de violenţă domestică nu mai par să fie atât de mediatizate cum erau odată, este aproape cert faptul că ele există, şi în număr chiar alarmant de mare. Mai trist este faptul că majoritatea femeilor abuzate se complac în situaţia în care se află şi acordă la infinit credite de nevinovăţie sau inconştienţă agresorilor, de cele mai multe ori însuşi soţii(ca să nu vorbim de cazurile de "prietenie" sau "concubinaj", fără obligaţii, deci, scrise).
Întrebările sunt:ce determină violenţa bărbaţilor? De ce femeile acceptă în continuare viaţa alături de asemenea bărbaţi, dacă asta este marea lor frică?

[lumycriss]

Ţin să precizez că am citit topicurile care dezbat aceeaşi problemă în urmă cu 2, respectiv 4 ani, însă consider că lucrurile s-au mai schimbat între timp(sau cel puţin ar fi trebuit, se presupune că societatea este în continuu progres). Dacă femeia poate să trăiască şi singură, de ce mai există violenţă domestică? Apoi, în cazul în care există copii, este un mediu violent propice pentru dezvoltarea lor morală? Oare nu cumva aşa se cultivă instinctul de viitor agresor, ideea de "violenţă" ca "situaţie normală"?

[Răzvan Vlad]

De ce exista violenta domestica? Din ceea ce am vazut pana acum (si am vazut destul), cine traieste un asemenea calvar este, de obicei, in situatia cand nu prea are alternativa. Cu exceptia firilor masochiste, care se complac in aceasta situatie, nimeni nu accepta de buna voie sa fie tratat mai rau decat un animal. Da, un om poate trai foarte bine si singur, chiar daca are copii, dar un divort presupune un partaj de pe urma caruia nu stii daca te alegi cu suficienti bani ca sa iti iei o locuinta. Iar daca mai vorbim si de cat acopera, din necesitatile unui trai decent, un salar mediu, acum, avem macar o parte din raspunsuri. Cand nivelul de trai va mai creste, situatia se va schimba si cei care se simt mari si tari fiindca pot produce suferinta vor ramane asa cum merita, singuri.

[Semiramis]

violenţa este un act primitiv, acceptarea ei, de asemenea. asta e părerea mea.

[Escu]

ce determină violenţa bărbaţilor?

din dorinta de a domina...pana la urma, noi oamenii, suntem ultima specie de maimuta

[inda]

"Unei femei cel mai mult îi este frică nu de singurătate, ci de bătaie."
Întrebările sunt:ce determină violenţa bărbaţilor? De ce femeile acceptă în continuare viaţa alături de asemenea bărbaţi, dacă asta este marea lor frică?

Probabil afirmatia este adevarata doar ca nu intotdeauna deciziile pe care le luam au legatura cu frica. Uneori ratiuni mai presus de siguranta noastra ne forteaza sa ramanem prinsi intr-o relatie care nu mai are nimic de-a face cu bunul simt si cu atat mai putin cu dragostea iar ele nu au legatura nici cu bataia nici cu singuratatea ci cu siguranta zilei de maine, mai ales in cazul in care exista copii la mijloc.
Comportamentul violent al barbatilor poate fi determinat de multiple cauze insa cel mai adesea o fac din simplul motiv ca pot iar femeile raman langa ei pentru ca altfel nu pot... cel putin pentru o vreme. Dar probabil ca si asta este doar o presupunere.

[Just]

Am vrut sa adaug la cele ce s-au spus sus ca mai cunosc si cazuri in care femeia chiar cere bataie ,iar pana nu o primeste nu se potoleste . Este evident ca rabdarea tuturos are o limita si asa ajung si barbatii uneori in acel punct culminant in care spun : "Daca ma rogi chiar atat ,poftim ,ia si potoleste-te ! " .
Desigur ca nu au scuza .Ar putea sa plece pur si simplu ,sa sparga un pahar sau eu stiu ,sa-si elibereze altfel mania . Ceea ce am vrut sa spun e ca sunt cazuri si cazuri si chiar daca nu se intalneste prea des ,exista si situatii in care femeia nu este chiar atat de victima pe cum s-ar putea crede din exterior .

[viulian]

Problema e mai complexa, adica nu cred ca doar etichetand-o ca 'primitivism' sau 'agresivitate' dovedeste intelegerea ei.

Este vorba de relatii codependente - din pacate insa, fara suport din exterior, cei doi nu pot rezolva problema. De asemenea, violenta in familie tine si de educatie, in sensul ca daca oamenii ar fi informati sa nu tolereze asa ceva, caci nu e normal, s-ar revolta. De asemenea, e vorba si de dificultati financiare, femeia crezand ca nu are unde sa se duca, daca este alungata [probabil ca daca s-ar gandi mai bine, ar gasi cativa prieteni/prietene unde sa stea si sa se adreseze politiei si judecatoriei].
De cele mai multe ori insa (din cate am citit) persoanele din relatiile acestea codependente nu sunt capabile sa vada ca lumea poate fi mai buna decat au ei deja. Traiesc in iluzia ca oricum se poate si mai rau.
De obicei viziunea aceasta pesimista este legata de lipsa increderii in sine..

Ca si violenta domestica, este si alcoolismul (unde femeia devine partasa in a ascunde 'suferinta' barbatului), facand din ce in ce mai multe compromisuri. Insa omul nu se schimba.

In concluzie e vorba de lipsuri materiale / precum si de lipsa increderii in sine / lipsa educatiei. Asta creeaza personalitati dependente si ... orice se poate intampla.

[lumycriss]

Acelaşi profesor despre care am vorbit mai sus ne-a prezentat şi o perspectivă interesantă privitoare la evoluţia femeii în societatea secolului 21. Cea mai grozavă invenţie din toate timpurile şi care a eliberat femeia de sub "jugul" bărbatului este pilula contraceptivă. De asemenea, femeia este tot mai prezentă în domenii care mii de ani i-au fost interzise: carieră, politică, conducere etc. În America peste 60% din familii sunt monoparentale, cel mai adesea femeia fiind cea care se ocupă de creşterea copiilor. Dar nu aşa a fost dintotdeauna? Nu zic că ăsta ar fi modelul familiei moderne, dar cel puţin se probează faptul că un consens este posibil. Putem fi, suntem(cel puţin existenţial) independenţi unul de altul, ceea ce ne apropie ar trebui să fie iubirea, şi nu violenţa, nu frica şi nici instinctele primitive. Nici măcar animalele nu se agresează în modul în care o facem noi. Violenţa domestică mi se pare o situaţie ciudată, tare ciudată...

[lumycriss]

Tocmai am dat într-o veche agendă de-a mea peste un citat care este în asentimentul părerilor exprimate mai sus cu privire la violenţa asupra femeii. În acelaşi timp, cu siguranţă vă va aduce câte un zâmbet pe faţă :

"Dar de ce să fie o femeie egală cu un bou ca mine?! Pentru că natura bărbătească e natură bovină.
Ne place sau nu, femeia este născută victimă. Tocmai de aceea şi este făcută mai fragilă, mai vulnerabilă şi mai delicată, fiindcă este destinată să sufere şi ca să poată fi dominată de bărbat.

Cred că bărbaţii le chinuiau pe femei tocmai ca să le fie mai milă de ele şi să le iubească mai mult. " (Alexandru Paleologu)