Ticul nostru cel de toate zilele

[lumycriss]

Mai cu ronţăit de creioane, mai cu bâţâit de picioare, mai cu limbuţa pe afară (ajută la concentrare, chiar şi la vârste înaintate )... Fiecare are, cred, câte un tic. Când îl conştientizăm, ne simţim ridicoli, şi totuşi, e greu să ne dezobişnuim. De fapt, întrebarea e, putem să ne dezobişnuim?
Dar parcă ticurile gestuale n-ar fi atât de deranjante pt cei din jur ca cele verbale. Credeţi-mă, după numai o oră de efort intens de a separa informaţiile primite de abundenţa de "în esenţă" şi "să zic" simţeam că mor de somn. Şi abia trecuse primul curs din acea zi... La început a fost amuzant, mai chicoteai pe sub bancă făcând cu ochiul a subînţeles vreunui coleg... Dar în timp a devenit oarecum obositor, iar ideile exprimate greu de urmărit...
Recunosc, şi eu am o mică problemă cu verbele "auzi" şi "ştii" dar încerc să mă abţin în a le folosi.
Ce credeţi, pot fi eliminate ticurile? Unde îşi au originea? Cât de iritante pot fi? Sau cât de amuzante? Vă rog, aduceţi cât mai multe exemple.

[Just]

Fiecare om cu ticurile sale! Am pastrat si in prezent cateva din ele ,dar intr-un numar mai redus.

Imi amintesc de un tic verbal din trecut .L-am mostenit de la colega mea de banca din liceu si l-am transmis mamei mele . Aveam prostul obicei de a raspunde cu : "Asta e! " .Si ca sa va convingeti cat este de enervant va dau cateva exemple :

-Mi-am sters din greseala toata agenda telefonului .
-Asta e!
-Am intarziat azi la sedinta.
-Asta e!
-Mi-a dat 4 in test.
-Asta e!

Cu greu m-am dezobisnuit ,iar cand am reusit a inceput mama -mea. Pana si in mesaje sau in e-mail adauga cate un : "Asta e " de toata frumusetea.

Apoi imi amintesc tot din liceu ca nu ma puteam opri din leganat cand eram scoasa la raspuns. Ma intimidam foarte tare cand trebuia sa vorbesc in fata tuturor colegilor si a profesolului astfel ca din agitatie ma leganam ,adica ma intorceam intruna cand spre stanga ,cand spre dreapta. Eu nu-mi dadeam seama defel in acele momente ,insa cand ma intorceam in banca eram asteptata cu : "Iar te-ai leganat!" . As minti daca as spune ca azi m-am vindecat .

Eu cred ca ticurile pot fi eliminate daca sunt constientizate . Depinde si de situatia in care le scoti la iveala.Daca esti foarte agitat e clar ca numai la corectarea ticurilor nu-ti sta gandul ,ci mai degraba la o metoda de a elibera din anxietate.