Simetria

[Paul]

Femeii mele, ce m-asteapta, acolo unde nu prea stiu s-ajung,
Cu sufletul chircit de dor, si inima in pumn, de mult,
Ii scrijelesc cu dintii aceste vorbe-n vant,
Pe foaia scorojita, ce-mi place sa numesc pamant.

Tot ce va fi-ntre noi nu stiu, dar asteptarea merita,
Sunt insetat sa-mi infloresc existenta cu tine,
Sunt insetat de certurile, de despartirile temporare,
De dorul, de privitul ceasului din secunda in secunda,

Mi-e sete de lipsa ta, imi lipseste dorul de tine,
Si de palmele ce-ai sa mi le dai, cand seara tarziu,
Am sa ajung acasa, cu scuze stangace,
Si de impacarea dulce dintre cearceafuri...

Dar cel mai mult si mai mult...
Mi-e dor de simetria,
Ce n-o mai simt de mult.