Ce fel de prietenie?

[Floris van Rosemondt]

Ce am observat in ceva vreme in care am putut sa observ oamenii din jur:

- Barbatii se ataca reciproc pe fata si fac "misto unii de altii", cat cuprinde. Se iau peste picior in fiecare clipa, mai ales prietenii. Cu cat sunt mai prieteni, cu atat e mai vehement "atacul". Dar daca e sa sara in ajutorul prietenului pe care tocmai l-au atacat, o fac fara rezereve. Razboi pe fata, aparare pe din dos.

- Femeile se poarte una cu alta precum pisicile. "vai draga, ce rochie frumoasa! Vai, ce nesimtit ala!!" Si daca respectiva nu e de fata, o ataca si o barfesc ceva de speriat. Pupat pe fata, atacat prin spate.

Din pacate as vrea sa spun ca nu e valabil. Dar prin constitutia mea, am avut acces la ceva medii feminine de care nu sunt mandru sa imi amintesc. Ma refer la "colectivitati", cum ar fi cea din "generala", cea din facultate si cea din gradinita unde am predat ca educatoare (pardon, nu am vrut asta). Drept e ca la gradinita mentionata, am descoperit si doua femei de isprava. Fosta mea educatoare (hahaha) si directoarea, care m-au ajutat enorm.

Dar sa nu divagam. Ce parere aveti? Injuraturi pe fata si suport in dos? Sau miauneala pe fata si lovitura pe la spate? Se poate genraliza pe undeva?

[Emma]

Mai bine imi restrâng cercul de prieteni cu care leg prietenii bazate pe principii şi valori comune...iar cu restul care se "miaună" sau se atacă ..etc..rămân doar simple cunoştinţe de la care nu am prea multe pretenţii. Atunci când ai aşteptări prea mari iar acestea nu sunt atinse, dezamăgirea e mai mare...aşa că...mai bine să nu avem aşteptări prea mari de la toate persoanele cu care ne înconjurăm.

Aş mai menţiona un lucru: există 2 feluri de relaţii (din acest punct de vedere)- formale, acelea pe care nu ni le alegem ci mai degrabă suntem constrânşi să le acceptăm (de ex clasele în care am învăţat, mediul profesional, etc) şi altele informale, cele pe care ni le alegem pe baza unor criterii personale. Este important să facem această distincţie şi să nu încurcăm borcanele. Relaţiile cu colegii de muncă nu trebuie să ducă întotdeauna la relaţii de prietenie adevărată, loială, care să nu se bazeze pe "mieoneli"...tocmai..că în acest caz, nu ştii cu cine te pui..ce interese îl leagă de tine...e urât...şi eu mai simt asta adesea. (aşadar, floris, se explică de ce acele "colectivităţi din generală...etc" se comportau aşa...pentru că se numesc doar: prietenii de conjunctură)

Mai grav e că în ziua de azi, cerinţele zilnice nu ne mai permit prea multe evadări de la locul de muncă..şi într-un fel sau altul suntem obligaţi să ne "minţim" că persoanele cu care convieţuim atâtea ore pe zi ne sunt şi prieteni...

[viulian]

Dap

Confirm. Noi ne tachinam mereu la munci. Si chestii grele. Radem glumim. Faza insa e ca asa sunt barbatii cand e nevoie insa de munca de echipa, sau sa il ajutam pe unul dintre noi, nici nu se pune problema de ironii sau asa ceva.

Fetele insa nu stiu cum sunt. Cand unu se tunde, prietenii ii zic, sa-ti fie de bine. A da fetele.. vaai draga, cum iti vine, dar cat de bine te prinde, si o tooooona de alte metafore. Atata vorbaraie dom'le pt o tunsoare. Nici despre un business plan nu se discuta atat de mult.

[Just]

Ca sa raspund intrebarii din titlu, cred ca in primul exemplu dat de tine cu barbatii este vorba de o prietenie adevarata, iar in exemplul legat de femei este vorba de o prietenie simulata. Nu se poate generaliza, cel putin din punctul meu de vedere, insa recunosc ca prieteniile jucate ca o piesa de teatru sunt mult mai des intalnite ca cele adevarate.De aici rezulta aprecierea si respectul deosebite fata de o relatie de prietenie, in adevaratul sens al cuvantului .

Si barbati pot pretinde ca sunt prieteni, iar cand pleaca unul din grup il vorbesc :" Uite incornoratu'! De-ar stii ce are la usa!" sau comploteaza impotriva sa. De cele mai multe ori astfel de relatii se nasc datorita faptului ca cel putin una, daca nu ambele parti urmaresc un interes si nu din placerea de a-ti apropia o persoana. Regula nu este nici in cazul femeilor ca ele sa isi barfeasca sau mai stiu eu ce asa zisele prietene pe la spate. Noi avem un avantaj, cand suntem prietene adevarate stim sa oferim un brat de sora celeilalte sau stim sa ne transformam in mame la nevoie cand cea de langa noi are nevoie de protectie, sfat si sprijin. Asa cum o facem si in relatiile de iubire cu voi, barbatii, care inainte de toate ne sunteti prieteni.

Eu, din experienta si din cat am vazut in jurul meu cred ca cel mai adesea adevaratii prieteni ne sunt cei care ne iubesc cu adevarat si dezinteresat : parintii, sotul sau sotia, fratii .Desigur, nu inseamna ca numai ei, insa lor le putem rezerva un loc fruntas in lista prietenilor de incredere.

Nimanui nu cred ca ii place mieunarea. Cand ai parte de ea iti cam dai seama ca bunatatea asta si amabilitatea are un miros de putregai, cineva cauta sa obtina ceva de la tine. Daca vrei sa ii oferi sau la randul tau iti doresti ceva de la respectivul/a ori alegi sa miauni inapoi ori sa dai cartile pe fata si sa-ti indeplinesti scopul. Am asistat de multe ori la asemenea maimutareli, uneori erau facute din simplul motiv de a obtine detalii picante pentru discutii pe seama lui/ei in grup. Nu se merita, totusi !

[ARIDANA]

Poate ca, exceptiile confirma reguli.Eu,cel putin,am avut de-a lungul timpului,experiente de prietenie cu fete,cum sunt prezentate de Floris,"miauneala"-ceea ce nu-mi placea... nici la pisici macar.Cat despre barbati asa este,adica si eu am observat,cu cat se "exteriorizeaza " mai dur,cu atat sunt mai buni prieteni,acest lucru este de bun augur,sunt eliminate tensiunile,prin "balacareala" constanta.
In acelasi timp,in dreptul meu vorbind,nu credeti ca si fetele,bune prietene se pot "mieuna",in multe cuvinte,asa de drag,si pot fi cum trebuie -concise si "la subiect" in problemele importante?Eu am experienta asta de ani buni,cu doua prietene bune,cat de rar ne-am vedea,parca ne-am despartit acum juma' de ora,iar avalansa de vorbe,are si ea un rost,noi intelegem ce trebuie,restul ce pot sau ce vrem noi. Cu una dintre ele,chiar mi s-a spus la un moment dat,"Cum de-o numesti prietena,cand va intepati de cate ori va vedeti?"....tocmai asta-i farmecul!
Am si plans, si impreuna ,si pe rand,si una pentru cealalta,fara spectatori insa.Ceea ce ne leaga este mult mai important,eu am ajutat-o sa depaseasca o stare de criza,era cat pe ce sa divorteze de "gura lumii"...ea a fost alaturi de mine cand am nascut,aceste lucruri nu le poate nimeni sterge.
Stiti ce ma gandeam,la prietenia dintre un barbat si o femeie,fara sa fie precedata de dragoste,nu s-a referit nimeni.Si nu e vorba de cea dintre frate si sora,(stiu cum este)....pur si simplu prieteni,care vorbesc orice,pot parea chiar iubiti,in ochii lumii,dar sunt mult mai mult.Despre aceasta,ce parere aveti?Este posibil sau nu?Eu cred ca da,si timpul ce trece,imi intareste convingerea....25 de ani,este ceva timp.

[Lorelei]

ARIDANA, verifica aici http://www.lovetime.ro/community/psihologie/prietenia-dintre-un-barbat-si-o-femeie/

[Lady Allia]

eu nu cred ca ar trebui sa impartim pe categorii de sex: barbati-femei.
un prieten e un prieten si doar de noi si implicit de el depinde ce fel de relatie ne dorim sa avem sau cat de mult investim pentru ca aceasta prietenie sa devina una frumoasa si durabila.
mai cred ca prieteniile pe care le avem depind in cea mai mare masura de...NOI!
noi suntem cei care deschidem "poarta" si, deci tot noi ar trebui sa fim si cei care ar trebui sa cernem, sa triem, sau sa dam cu sutul afara pe cel care ulterior s-a dovedit a fi un parvenit si o persoana care doar profita si batjocoreste.

eu am avut prieteni de tot felul si nu ma plang. i-am meritat pe toti. de la fiecare am invatat cate ceva  inclusiv sa fiu mai stricta cand cineva se vrea a-mi fi cu adevarat prieten. am invatat ca nu oricine bate la usa e omul care aduce fericirea, ci printre ei mai sunt si cei cu barosul...barosul sufletesc - care stiu sa loveasca exact unde, cand si cum trebuie mai bine!
asta e!
am primit, am inghitit si am luat aminte!
viata nu sta intr-un om... - dar asta am aflat destul de tarziu  , dar sunt oameni care pot insemna enorm de mult si nu trebuie sa fie multi - putini, dar pretiosi!

daca e sa vorbim de barbati...si ei sunt ca si femeile, doar ca faptul ca se ataca pe fata la o bere si nu in momente serioase fac ca toptul sa para mai amuzant, mai trecator: "las bre, ce daca te-a parasit? stiu si eu ca nu era buna de nimic, mai ales la pat!", "aia? pfuaaa! ce bucata buna! ooo, scuze, nu stiam ca e prietena ta!", "las-o mai in pace. meriti ceva mai bun (dupa doua zile e chiar el cu ea...)", etc, etc..."bai, nu vezi ca esti gras cat o balena?", "ce naiba sa ii placa la tine ca esti o scandura"... - da! poate asa o fi, dar ei rad si se veselesc de parca nu despre ei e vorba in context. berea si locul incalzeste atmosfera si ii da o alta conotatie!

daca luam femeile...ele la fel fac, doar ca fac bot mai repede, ajung sa se urasca de nu isi mai vorbesc ani de zile...sunt mai suparacioase, dar asta pentru ca ele sunt in speta mult mai sensibile si iau la modul cel mai serios o astfel de problema.

plus ca...vorbind din nou la general, fiecare ar trebui sa tina cont de ceilalti si apoi de fiecare in parte, pentru ca omul nu poate fi bagat la galeata ci trebuie luat individual. unii sunt mai sensibili, altii deloc, unii accepta anumite glume, altii se supara si le iau personal, unii sunt mai pudici, altii mai open-mind...si, daca vrei sa ai o prietenie de durata cu cineva trebuie sa ai in vedere si aceste aspecte.

"Fetele insa nu stiu cum sunt. Cand unu se tunde, prietenii ii zic, sa-ti fie de bine. A da fetele.. vaai draga, cum iti vine, dar cat de bine te prinde, si o tooooona de alte metafore. Atata vorbaraie dom'le Cheesy pt o tunsoare. Nici despre un business plan nu se discuta atat de mult."

hehe...asa o fi, dar noi nu facem teze de doctorat pe baza unui fund de femeie  cum fac barbatii! 

stii...fiecare cu gargaunii lui . important e ca putem convietui unii cu altii.

[ARIDANA]

Multumesc Lorelei,chiar nu stiam ca s-a dezbatut si acest subiect,am citit cateva postari,chiar cele de inceput,voi reveni cu drag.