"Viata, pentru a fi suportabila, trebuie traita din plin. Sensibilitatea o umple de la o clipa la alta, si chiar daca se schimba, asemeni apei care curge, ne poarta macar cu ea ca un curent care ne da impresia de a fi egal si etern. Dar daca viata e analizata, despuiata si jupuita de catre gandire, ratiune, logica si filosofie, atunci golul se dovedeste fara fund, nimicul recunoaste fatis ca e nimic, iar disperarea se cuibareste in suflet, cum s-a asezat ingerul pe mormantul gol al Fiului lui Dumnezeu." (Giovanni Papini -
Un om sfarsit)
Stiu ca este vorba despre un citat, dar mi s-a parut mai nimerit sa reflectam asupra cuvintelor lui Papini in zona psihologica. Eu sunt de acord cu el, iar judecand dupa activitatea din ultima vreme de pe forum... as zice ca si voi.

Adevarul este ca imi place sa am viata plina de cat mai multe activitati, care sa ma impiedice sa ma gandesc la lucruri triste. De aceea, pe langa scoala, scriu, caut sa cunosc cat mai multi oameni, ies mult in oras, ma plimb, vizitez, vorbesc, ascult muzica, comentez, ba de curand mi-am facut rost si de un mic job care, pe langa faptul ca reprezinta o alta preocupare interactiva si destul de interesanta, imi mareste substantial suma de care dispun in mod constant in buzunar

Iar toate acestea imi aduc o anumita satisfactie. Acum cateva zile, o matusa care, de altfel, se confrunta cu multe greutati in casa: rate lunare imense la banca, carti de cumparat pentru baiatul ei din clasa a 11-a, economii peste economii pentru a-si permite din cand in cand mici placeri, cum ar fi o prajitura, imi povestea despre micile ei activitati din afara serviciului (distribuitor de produse pentru diverse firme gen Avon). "Daca nu as fi avut toate aceste preocupari, cred ca as fi intrat in depresie de mult." Pentru ca ar fi inceput sa se gandeasca la toate neajunsurile de care are parte in viata, uitand de activitatile care ii aduceau multumire de sine si chiar ii faceau placere, uneori. Da, viata trebuie traita la maxim, asa cum simtim si cum ne reprezinta. Sa facem ceea ce trebuie (chiar daca uneori nu ne place, dar situatia o impune - ma gandesc acum la munca, la serviciu, care uneori nu face placere tuturor), dar si ceea ce ne place, ceea ce ne defineste pe noi ca oameni. Nu am dreptate?
