Pentru mine..primul criteriu după care îmi "gestionez" nervii este gradul de apropiere dintre mine şi respectiva persoană care îmi provoacă starea de nervi....Că dacă e vorba de cineva cu care interacţionez doar ocazional...why bother?? nu...nici nu mă gândesc să mă deranjez..pur şi simplu..zâmbesc, pentru că acest lucru chiar mă amuză....
Atunci când e vorba de 'prinţipii'....

e mai grav...că aici e cel mai uşor să atingi şi să fii atins...iar răspunsul este pe măsură...dar, iarăşi..dacă e vb de cineva cu care nu am nicio treabă...nu mă afectează.
DAR....când vine vorba de cineva drag..apropiat...e mai complicată treaba...În cazul acesta mi-e mai greu să mă controlez pentru că dacă ajung să mă implic într-o relaţie, de orice fel ar fi ea, îmi pasă...şi uneori prea mult chiar...şi atunci când se ivesc nişte neînţelegeri e mai greu. Totuşi am speranţa că o să ajung într-o zi să controlez şi aceste reacţii pentru că eu chiar îmi doresc şi îmi dau seama că acest lucru nu îmi face bine. Iar să ţin în mine, nu pot...să plec sau să închid subiectul..iar nu cred că ar fi o soluţie...cel mai bine ar fi dacă aş putea să discut...fără nervi şi ton ridicat (în cazurile cele mai grave

)să îmi controlez emoţiile. OFFF...la teorie sunt aşa de bună la capitolul ăsta...şi pe atât de neiscusită la capitolul practică...Ştiu că de fapt nu evenimentul/cuvântul/ persoana/etc. ne transmit nouă ceea ce simţim vizavi de acestea..ci NOI..noi suntem cei care încărcăm emoţional entităţile cu care intrăm în contact...aşa că EU sunt vinovată dacă îmi place/sau mă enervează X-lucru. Ochii minţii mele trebuie să îşi pună un soi de ochelari...sau să genereze un strat autoprotector..un neutralizant al realităţii...

(deja am început să bat câmpii.. cu graţie, ce e drept..

)
Un pas important în rezolvarea unei probleme (ca şi în acest caz, de ordin emoţional) este să ACCEPŢI că aceasta există...şi apoi să mobilizezi toate forţele necesare în scopul rezolvării...deci...prima parte e rezolvată...urmează mobilizarea.
Totuşi, eu cred că asta e problema secolului...prea multe griji..prea puţin timp de relaxare...Normal că apar astfel de tulburări emoţionale..devenim din ce în ce mai irascibili. Chiar nu ştiu unde o să ajungem..cert e că fiecare trebuie să încerce să se controleze.