Lovetime - intre virtualitate si realitate

[Just]

Ar fi interesant sa purtam o discutie pe tema din titlu.

Cu ceva timp in urma , cand paseam pentru prima data pragul Lovetime- ului o faceam cu intentia de a evada din realitate. Odata cu trecerea timpului insa am facut din aceasta comunitate o parte din viata mea, un spatiu mai mult decat virtual aducandu-l in discutie la o cafea cu prietenii si vorbind despre el, despre persoanele ce-l alcatuiesc, despre subiectele de aici sau povestile impartasite de altii. Lovetime-ul e ca un apropiat, o persoana (o suma de ele) in care am lasat o parte de suflet si in care cel mai adesea ma si regasesc. S-ar putea sa fie bine, s-ar putea sa fie rau, asa au decurs lucrurile pentru mine.

Va invit deci sa ne spuneti daca pentru voi Lovetime-ul se limiteaza la a fi un simplu spatiu virtual sau a depasit de mult aceasta bariera. V-ati atasat de aceasta comunitate, cu tot ce inseamna ea, urcusuri sau coborasuri, ori sunteti oricand gata sa renuntati si sa va vedeti de realul vostru?

[lumycriss]

Hmmm... pentru mine Lovetime a fost de la inceput un spatiu mai mult decat virtual (vorbesc despre cei pe care am avut ocazia de a-i intalni inainte a prinde gustul scrisului pe acest forum  ), dar... sincer... nu prea discut despre el in viata de zi cu zi... de fapt, nu discut deloc despre el cu prieteni sau cunoscuti... poate pentru ca il simt prea aproape de sufletul meu si simt ca cei din jurul meu nu l-ar aprecia asa cum il apreciez eu, ba din contra, poate ca m-ar considera slaba, "dusa cu pluta" sau mai stiu eu cum... poate este vorba despre prea multele prejudecati pe care le au oamenii despre anumite lucruri combinata cu teama mea de a nu fi inteleasa... Poate este vorba strict despre mediul in care imi desfasor eu activitatea, in care oamenii visatori, melancolici si artisti nu prea isi gasesc locul... Sau poate doar despre orgoliul propriu si un anumit sentiment de posesivitate si egoism pe care mi-l formez atunci atunci cand "ma indragostesc" de cineva... sau de ceva... Poate despre toate acestea laolalta... Nu stiu... In orice caz, acest loc mi-a redat anumite "zboruri" pe care le credeam frante demult, cum ar fi creatia de versuri, emotiile si sansa de a ma impartasi din experienta reala de viata a altor oameni. Imi place aici si nu stiu daca as fi vreodata in stare sa spun "stop" si sa ma indepartez fara a privi inapoi de tot ceea ce inseamna, virtual si real, Lovetime. Va iubesc! 

[Diana Nistor]

Va salut!
LoveTime - intr-o traducere mai accesibila - TEMa si VaLOarE (incident al realului, fictiv dar verosimil).

Oricat ar folosi la instruirea directa atitudinile mediocre (axate, insa, fatis de coordonatele vietii zilnice) actiunea de durata o implinesc cele de exceptie. Ele sunt strabatute in adancime in chip hotarator de coordonatele timpului.
Privit din afara, LoveTime pare ca rezista eroziunilor si transmite in starea de incandescenta adevarul vietii si al artei generatiilor succesive (noilor veniti).
Nu se va stirbi din criterii stramte, de indolenta a gandirii, de imobilism. E un mecanism viu, riguros, nascut din chinuri si obsesii, din explorari de profunzime si zboruri vizionare.
Daca pe unele portiuni El contrazice sovaiala noastra puritana, sau nu echilibreaza suficient planurile (virtualitate - realitate), il vedem ca este "diform", deoarece are o rotunjime care scapa privirii de moment si poate "scandaliza" (asa ca deunazi).
LoveTime poseda resorturi nebanuite, compensatorii, poarta ca o emblema de eroism si de glorie oglinda vremii, constituie o profesiune de credinta care nu poate fi simulata.
Asta nu presupune (zic eu) dezarmarea criticii, ci, dimpotriva, cerinta unor analize dinauntru, severe si receptive, ori de cate ori se incurca liniile si culorile... se pun, nu prea exact, accentele... etc.
Tema si valoarea lui este expresia unei constiinte responsabile ca traim un timp al nelinistilor si, poate mai grav, al radicalizarii in convingerile ca normele statornicite de omenie, de cinste, de respect pentru familie, pentru sentimente sunt corespondente ale "Urzicii" de altadata.
LoveTime si-a delimitat cu severitate si cu strictete dimensiunile durabile.

Opera de valoare solicita un tratament aparte - banareeeeeeeee!!! (ba are, ba n-are!  )

.................

Cred ca exista un principiu constant al vaselor comunicante intre prezentul si trecutul lui, intre virtualul si realui lui.
Teorema ducassiana ofera evidenta fenomenului, din care se inteleg, desigur, "dramaticile" mutatii in tectonica lui. Acul sensibil al acestor seisme anticipeaza dificultatea temporara ce pare uneoori de neinvins, poate, doar in faptul ca: noi (uneori pluralul nu exista!) nu ne mai multumim cu ceea ce avem in noi. Noi vrem sa traim in gandul altora, al unei vieti imaginare.
Ne straduim sa parem asa cum suntem! Lucram spre a conserva aceasta fiinta imaginara care nu e altceva decat cea adevarata. Daca avem generozitatea, fidelitatea, ne grabim a nu le face stiute - pentru a atasa aceste virtuti, fiintei acesteia.
Asadar, sa lasam prejudecatile la o parte, sa profitam din plin de intrebari, si daca va fi nevoie, din cand in cand, chiar sa raspundem scolareste. 

[viulian]

actiunea de durata o implinesc cele de exceptie.

Ca sa revenim cu picioarele pe pamant din acest exercitiu de exprimare exagerata si prea pretioasa (dpmdv) - am si eu o intrebare legata de actiunile exceptionale care sunt continue si de durata:

Cum de tu vii doar din cand in cand ? 

[Diana Nistor]

Iulian, imi reprosezi ca abuzez de un limbaj incarcat, inaccesibil....
Mentii tot ce ai spus acum cateva minute? (sa nu uitam, insa, cine pe cine intreaba!  ) atunci lasa-ma sa duc ideea pana la capat.
Despre lucruri serioase, limbajul cred ca trebuie sa evolueze spre precizie, spre exactitate. Poate fi chiar un triumf asupra rasfatului lingvistic.
Astfel de ganduri trebuie sa aibe un graunte de ermetism, sa acopere o nuanta de mister. Limbajul justifica opinia prin argumente care depasesc sfera lui "imi place" si "nu-mi place". Altfel limbile s-ar incurca de tot. 

[viulian]

Pai suntem pe taramul sentimentelor cat de precis poate fi limbajul ?

Il poti face abstract pana incat poate nici tu sa nu mai poti intelege ce-ai zis.
Il poti face suficient de lung si labartat incat cititorii sa se simta bucurosi cand pescuiesc un peşte de idee in Marea cea Mare.
Il poti face cum vrei.

Unde este limita intre a scrie de dragul tau, sau a scrie si in folosul comunitatii ? Am devenit cam reticent in ultima vreme, caci unii (de fapt unele) vad in forum doar o modalitate de a se oglindi pe ele insele - fara a aduce si ceva in plus.
Inerent, toti scriem pentru ca vrem sa fim cititi, doar ca unii parca nu zic nimic oricat s-ar stradui sa scrie.

Si acum, in tromba asta in care ai revenit - cu un post plin de neologisme si cu propozitii scurte, dar cumva fara o 'concluzie'.. si de diferit fata de cum scriai tu.. - voiam sa te rog daca ai putea sa renunti la insistenta de a arata cat de maestra esti tu in a struni neologismele salbatice, si sa redevii ceva mai blanda si mai intelegatoare.
Cred ca ar fi mai bine, dar evident, e doar o idee..

[Diana Nistor]

voiam sa te rog daca ai putea sa renunti la insistenta de a arata cat de maestra esti tu in a struni neologismele salbatice, si sa redevii ceva mai blanda si mai intelegatoare.
Cred ca ar fi mai bine, dar evident, e doar o idee..

Iti promit ca ma voi stradui... uneori! 

Just, am incercat un raspuns improvizat la topicul tau. Se poate discuta mult si in folosul tuturor pe marginea discutiei incepute de tine. Ai un simt al realului mai dezvoltat decat mine!
Eu zic ca am inceput sa comunicam si chiar sa identificam punctele comune de rezonanta. Poate ni se alatura si altii!

[Cruella]

De cand m-am dus inapoi in carapacea mea nu ma mai atrage cu nimic forumul. Ma uit din obisnuinta cred. Si de plictiseala. Mai citesc cate o chestie, mai scriu doua randuri (fara nici un sens, si fara a incerca sa transmit ceva...). Fac din nou pe mascarici in trupa de prieteni
Si nici pe vremea cand forumul era exact ceea ce imi trebuia ca sa pot sa cred, nu stia nimeni din viata reala de el. In viata reala trebuie sa-mi pastrez imaginea de fiinta rece si inabordabila. Aici (online) nu conteaza

[Lorelei]

Cruella, eu cred ca e o atitudine foarte sanatoasa. In primul rand ca e periculos sa amestecam planurile virtual si real si in al doilea rand ca nu e nimic rau in a trece pe aici, doar din cand in cand, fie si din lipsa de chef de orice altceva. Adevarul e ca pentru fiecare forumul umple un gol, fie el de comunicare, de prieteni, de singuratate, de narcisism, de egoism, de orice, de nevoie de intelegere, de nevoie de a trece peste o perioada neagra etc. etc. Si e minunat ca e asa. Si ca fiecare avem viata noastra dincolo de forum. Egoist vorbind mie imi pare rau ca te-ai dus inapoi in carapace fiindca erai unul dintre "personajele" pe care le citeam cu mare incantare. Neegoist vorbind, tu stii daca a alege sa fii rece si inabordabila, fie si ca imagine, e o forma buna de aparare sau nu. Sau daca e o etapa. Sau daca pur si simplu asa merge viata inainte. Mai stearsa sau mai furtunoasa, mai rece sau mai fierbinte. Cand si daca mai decizi sa iesi din carapace, fie si pentru o vreme, eu una abia astept sa te citesc. 

[Escu]

......... virtual si real, Lovetime. Va iubesc! 

Suna fals. Nu stiu daca sunt singura persoana careia aceste cuvinte ii suna atat de fals.  E doar parerea mea.
Cat despre diferenta intre real si virtual....Nu prea e..mare lucru. Bine..acum depinde si de persoanele cu care port o discutie. Nu sunt foarte vechi pe acest site, dar s-au legat prietenii, amicitii si chiar iubiri pasionale. Totul...din cauza comunicarii. Exista si reversul medaliei...adica lipsa comunicarii ...iar unele relatii s-au racit. N-as putea sa afirm ca "Lovetime Va iubesc"... consider ca partea cu "iubesc" se spune doar persoanei pe care o iei noaptea in brate cand tragi plapuma peste tine...
In schimb, am observat ca sunt persoane care ar face orice sa atraga atentia. De obicei sufera de o nevoie acuta de atentie din partea celorlalti. N-as putea sa traiesc in virtual, chiar daca imi petrec 80% din timpul zilei pe net.
Despre scrieri...am sa scriu alta data, e ceva care imi spune sa ma opresc.

[Lorelei]

Eu cred ca sunt persoane si persoane. Unii suntem mai reci si mai reticenti in a ne exprima sentimentele, de multe ori parem ingamfati din cauza asta. Eu una imi asum chestia asta. Altii sunt foarte calzi, excesiv de calzi. Ei iubesc pe toata lumea. Pe undeva ii inteleg, stii cum se zice, ca mai usor iubesti omenirea intreaga decat pe vecinul de alaturi. Nu cred ca e vorba de fals sau ipocrizie, poate doar de un entuziasm pe care noi astia mai harsaiti nu mai putem sa-l simtim sau doar o forma de superficialitate uneori. Da, si eu simt ca "te iubesc" spui rar, cand simti sentimentul ala inalt, teribil, nu cand te simti bine undeva, dar pot intelege si cealalta atitudine. Accept ca eu sunt mai rece si mai reticenta. Si, s-o recunoastem, chiar daca nu imi place, mai batrana   

[Just]

Mie mi-a atras atentia afirmatia ta, Sweeney : "N-as putea sa traiesc in virtual, chiar daca imi petrec 80% din timpul zilei pe net." Este foarte adevarat si cred ca mai toti simtim asa. Nici nu-mi pot imagina cum ar fi viata limitata doar la virtual. Aici ne putem intalni si discuta la fel cum o facem cu cei apropiati noua la o cana de ceai, ne putem sfatui reciproc sau gasi un sprijin la nevoie, ne poate fi drag de cei din jurul nostru, de felul in care ei transmit gandurile sau isi exprima sentimentele, insa pe langa toate acestea simtim nevoia de palpabil. Asa cum spuneam eu imi asum riscul de a-mi face Lovetime-ul o parte din realitate discutand despre ce se intampla aici cateodata sau despre anumite probleme pe care le are cineva sau cerand si parerea celui de langa mine in legatura cu o anumita situatie, insa doar asa fac din Lovetime o particica din viata mea. Nu as putea spune niciodata ca aici este realitatea mea. Poate complicat sau greu digerabil, insa ideea mea era ca eu cobor o parte din acest Lovetime virtual in realitatea mea si nu realitatea mea in virtual !

[lumycriss]

Poate complicat sau greu digerabil, insa ideea mea era ca eu cobor o parte din acest Lovetime virtual in realitatea mea si nu realitatea mea in virtual !

Sunt de acord cu tine, Just, asa ar trebui sa arate o "relatie" normala cu lumea "virtuala": Coborarea virtualului in real, ca pe un basm sau ca pe o poveste spusa la gura sobei intr-o seara de iarna sau la o ceasca de cafea dimineata, si nu invers, a realului in virtualul fals, de cele mai multe ori, chiar daca siropos si aparent calduros! Pe mine ma framanta de la o vreme problema identitatii pe care ne-o pretindem aici, pe forum, sau pe internet, in general. Majoritatea spune "eu pot sa fiu cine vreau pe net, nu imi spui tu cum sa ma port, sau ce am voie sa fac si ce nu!" Si chiar daca aici, in acest spatiu, avem un regulament pe care, de bine, de rau, il respectam, imaginea pe care o infatisam celorlalte umbre din jurul nostru nu stiu cat de veritabila sau apropiata de adevar este. Am inceput sa ma indoiesc serios de acest lucru.

Cat despre expresia la auzul careia nu mi se pare ca ar trebui sa ne scandalizam atat, mai ales intr-un spatiu destinat iubirii, cum este acesta, adica "va iubesc" sau "te iubesc", admit ca e oarecum superficiala, dar nicidecum falsa. Multi au mai spus asta inaintea mea pe acest site, mie de ce mi s-ar imputa lipsa de seriozitate, mai ales ca am investit mult suflet si timp de-a lungul timpului pentru a ma apropia mai mult de sufletele voastre, ascunse in spatele cuvintelor?... Am descoperit, insa, ca e destul de grea inaintarea... Nu insa si imposibila... Nu vorbesc despre majoritatea, ci despre cei putini care mi s-au aratat la fel de sinceri ca si mine. Pe ei ii iubesc!