11 Octombrie, 2025, 01:10:33 a.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Schimbarile  (Citit de 4329 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

29 Noiembrie, 2008, 12:16:39 a.m.
Citit de 4329 ori
Offline

Just


Adesea atunci cand suntem in pragul unor schimbari radicale intram in panica ori suntem deprimati, explicabil sau nu asta vom vedea in decursul topicului. E cert ca noi, ca oamenii suntem intr-o permanenta schimbare, insa nu intotdeauna o constientizam.

As vrea sa ne legam aici, in mare parte, daca se poate de urmatoarele aspecte :
Schimbarile sunt benefice in cele mai multe cazuri?
Am impresia totusi ca desi ne dorim schimbari in viata noastra alegem de cele mai multe ori sa o lasam balta. Ce ne retine ?
De ce tristete sau deprimare atunci cand suntem pe cale sa facem o schimbare majora ?

Ps:Am citit un articol pe tema asta si ma gandeam ca ar fi interesant sa discutam pe marginea ei.
And I promise forever ...
"White dove Fly with the wind Take our hope under your wings For the world to know That hope will not die..."

29 Noiembrie, 2008, 12:23:54 a.m.
Răspuns #1
Offline

Lorelei


Da, schimbarile aduc cu sine foarte mari frici. Teama de schimbare este paralizanta. Stiu oameni care se complac in nefericire constanta si innebunitoare numai ca le e frica de schimbare. Din pacate oricat i-ar sustine cei din jur, pana nu gasesc in ei resortul sa schimbe ceva nu vor face nimic. Asta nu inseamna ca schimbarile sunt bune intotdeauna. Uneori pot iesi prost. Dar cand iti e foarte rau, ce sanse sunt ca schimband ceva sa iti fie inca si mai rau? E un moment in care cred ca trebuie sa iei o decizie radicala si sa indraznesti. Din pacate frica ne paralizeaza. Cel mai greu e sa ne asumam caderile, poate ca aici e problema. Si inca si mai greu sa ne ridicam dupa ce am cazut. Dar se poate, schimbarea in sine e buna, teama de esec e problema.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

29 Noiembrie, 2008, 10:15:29 a.m.
Răspuns #2
Offline

Cruella


Eu nu stiu daca schimbarile ii panicheaza pe oameni. Pot vorbi doar despre mine, iar mie imi plac schimbarile. Vreau sa schimb totul. De la culoarea preferata, la apartamentul in care stau; de la traseul de mers spre servici la obiceiul de mancat; de la locuri preferate la muzica pe care o ascult; de la tunsoare la locul de munca; de la orasul in care locuiesc la oamenii pe care ii admir. Tot timpul vreau ceva nou, tot timpul gasesc un om nou care imi merita admiratia pentru ceea ce e sau face, tot timpul invat ceva nou la un nou loc de munca, tot timpul intr-un oras in care ai fost de 100 de ori, in momentul in care te muti acolo incepi sa-l "simti", tot timpul cand schimbi ceva la tine, la freza, la culorile pe care le imbraci, ai impresia ca te-ai nascut inca o data (ok, exagerez, dar incercam sa fiu.... "poetica"... :D).
Nu stiu de ce pe cineva ar inspaimanta schimbarile. Pe mine ma apuca panica cand ma gandesc ca mai am un pic, si nu mai pot sa schimb joburile asa cum o faceam pana acum (din cauza varstei, buhuhuhu). Vreau sa ma mut la Londra, vreau sa ma duc in Alaska, daca nu se poate, atunci macar la Cluj, vreau sa cunosc lume noua, sa ma las impresionata de inteligenta altor oameni, pe care inca nu ii cunosc. Din disperare ca de 3 ani stau "pe fundul meu" (in acelasi oras la acelasi job) mi-am schimbat infatisarea complet! Si stiti care a fost rezultatul "WOW! ce fain!"
De ce sa ne fie frica de schimbare? De ce sa refuzam sa invatam si sa traim lucruri noi? E atata de bine!
Eu va incurajez sa incercati :)
My imaginary friend says you are crazy!

30 Noiembrie, 2008, 05:45:58 a.m.
Răspuns #3
Offline

Just


Da, sunt oameni si oameni. 

Cred ca ar fi cateva motive care ii sperie pe unii oameni de schimbare.
Sa luam drept exemplu o relatie de lunga durata intre doua persoane care nu mai au nimic in comun, dar inca nu renunta, nu aleg schimbarea. Aici intra in discutie teama de necunoscut, obisnuinta, caldutul pe care il au si nu risca sa-l piarda, desi exista mereu posibilitatea de a da peste mai bine.Mai putem aminti si amagirea care de multe ori ne impiedica sa aducem o schimbare in viata noastra. Tot din teama de ce va fi dupa alegem sa batem pasul pe loc spunandu-ne ca va fi bine, ca lucrurile se vor rezolva si alte vorbe de acest gen.

Desigur, cunosc si cazuri concrete in care schimbarea i-a ajutat pe oameni sa depaseasca anumite momente deprimante. Dupa un esec in dragoste din care au iesit cu increderea in sine zdruncinata, au fost si sunt femei (si nu numai, dar mai frecvent) care au ales sa-si schimbe tunsoarea, modul de a se imbraca, culoarea apartamentului, casa, ba au facut si operatii estetice. Cand iti pare ca totul e la pamant chiar simti nevoia de schimbare si ea nu poate fi decat benefica, stimulanta in asemenea situatii.
And I promise forever ...
"White dove Fly with the wind Take our hope under your wings For the world to know That hope will not die..."

01 Decembrie, 2008, 12:40:21 a.m.
Răspuns #4
Offline

viulian

Administrator
Eu sunt rezistent la schimbare  ;D si destul de capos. Insa cand imi casuna pe ceva, nu ma mai opreste nimic si nu ma mai intereseaza. Sunt prea comod sa fac schimbari. Dar cand se aduna prea multe, ma enervez, si schimb.
Parca e ca o gura de aer proaspat asa :) sa zici 'I don't care any more'.

01 Decembrie, 2008, 12:58:45 a.m.
Răspuns #5
Offline

no_more


Sincer, pe mine nu ma sperie schimbarile, imi plac, ma mobilizeaza, ma atrage tot ce este inca necunoscut dar fata de care am niste expectatii. Ce ma deprima e cand imi dau seama ca am pus atata suflet sa schimb ceva si e degeaba (nu ma refeream la schimbarile de look). Bine ca macar pentru cei dragi raman aceiasi.
Daca te-ai indeparta putin,
Dragostea mea ar creste
Ca aerul dintre noi.
Daca te-ai indeparta mult,
Te-as iubi cu muntii si cu apele
Si cu orasele
Care ne despart.
Daca te-ai indeparta
Cu o zare,
La profilul tau s-ar mai adauga soarele,
Luna si jumatate din cer.
Marin Sorescu - Perspectiv