Dacă-l vedeţi...

[Lorelei]

Dacă-l vedeţi să-i spuneţi că-i la fel
de-albastră lumea mică-n care strâng
în braţe teama mea de om nătâng
când îmi e imposibil fără el.

Nu-i spuneţi că mi-e dor, că sper, că plâng,
dar poate-i spuneţi că mai port cercel
cu fata-mbrăţişată lâng’ un el...
chiar dacă par că scriu cu braţul stâng.

Şi dacă anii suri mi-i port şotâng
îi torc în vise zahărul candel
nu-i spuneţi că-n cerneala din penel
sunt nopţile albastre care plâng.

Dacă-l vedeţi nu-i spuneţi că răsfrâng
din anii tineri strigătul rebel
spuneţi-i însă că mai port inel
şi-n suflet dangăt dulce de harâng.

Dacă-l vedeţi spuneţi-i că mai strâng
albastrul lumii mele lângă el
totul e nou şi totul e la fel
şi-n glas port frica mea de om nătâng.