Uitat...de vreme si de lume,
Singur in pustiul mintii sale,
Un copil lovit de ale vietii glume,
Merge indrumat de vant,fara cale...
Fata lui e curatita de lacrimi neiubite.
Cu ochii inocenti si tristi,
Ironizeaza imaginea familiilor fericite.
Sufletul lui e bun...dar il doare...
Saracia este un handicap,
iar saracii sunt umbre...
Cand ii privesti...sunt sticle goale
intr-o vitrina de portelanuri.
"-Cand ma privesti,simti?
Nu poti sa simti!...
Nu mai inspir nimic...si doare...
Calea pe care o urmez e fara iesire...
Dar ma contract la fiecare lovire
La fiece privire...si fierb...
Uneori doresc ca respiratia mea sa
nu mai aiba viata,si atunci sa zbor.
Aseara am visat ca eram o pasare zburatoare
Si cutreieram de-alung pe mare...
Iar stelele ma priveau...
Si zambeau...
Dar dimineata
dezvaluie prea multa realitate,
care te porneste spre zi...
Ca unui copil,
ti-se arata realitatea de la inceputul vietii..."
Subiect: Vorbele unei umbre (Citit de 2609 ori)