Ce am invatat de la animale...

[viulian]

Am incercat zilele astea sa tin o pisica maidaneza. Ii cumparasem ladita, nisip, niste jucarii, etc. Nu mi-a dat batai de cap cu 'educatul' ca sa zic asa.. insa eram curios cum o fi.
Pai cum sa fie. Totul bun si frumos, nu ? Fiecare dumicat era 'sanctionat' cu o privire in ochi si un mieunat pierdut.. la ora 4 dimineata pisica se 'activa' si incepea nebunia prin casa. In prima seara a dormit si n-am avut probleme. A doua seara, un ghiveci picat de pe glaf, la ora 2 dimineata. Trezit brusc, nu stiam ce sa fac pisicii - i-am mai pus niste nisip - ma gandeam ca e prin ghivece la cautat pamant. A patra seara m-a trezit la 4 dimineata, se juca in disperare. Am incercat s-o bag la culcus, nimic. Statea 1 minut, si fugea iar la joaca. Samd.

Asa ca de dimineata am reintors-o de unde o luasem din fata blocului. A mirosit de cateva ori locu, a mers repede spre coltul blocului, eu ma indreptam catre servici. O ultima privire a amandorura, si ne-am vazut fiecare de drumul nostru.

Si ma gandeam... ma, cam asa ar trebui sa fie despartirile, nu ? Fiecare isi regaseste 'animalul' interior, simte din nou mediul, se adapteaza lui, si intr-o rasuflare, o ultima privire - fara cuvinte [mai stii, poate te vei mai vedea odata] si fiecare pleaca pe drumul lui.

Si-am generalizat apoi... am zis.. da' oare de la pesti ce am invatat ? Ei bine, din universul lor aproape perfect, am invatat ca iti trebuie multi bani ca sa iti poti creea un colt de loc unde totul sa fie perfect si pe gustul tau. Chiar daca 'mentenanta' e simpla, chiar daca aparent nimic nu se schimba, totusi oaza de liniste vine cu un pret foarte mare (de timp, si munca) depusa in faptuirea ei. Oricat ai incerca sa te descurci cu mai putin, mereu incep sa apara probleme. Asa ca trebuie mereu procurat ce e mai bun, inteles si mai bine cum stau lucrurile, si incet incet, odata cu truda, vine si linistea. Insa, trebuie sa fie disponibilitate financiara. Fara bani, nimic nu arata bine, nimic nu e sanatos in acel mediu, nimic nu respira verde a viata.

Voi, cei care aveti animale, ce ati invatat de la ele ?

[Escu]

Am sa ma iau putin de viata ta Iuliane. Nu o fac din rautate, ci pentru ca tin la animale. In primul rand iti sugerez sa ai mai multa rabdare cu o pisica luata din fata blocului. Nu stiu daca era pisoi sau pisica adulta, dar oricum trebuie sa ai rabdare si ceva nervi sa tii pasul cu ea. Nu te gandi ca dureaza o vesnicie pana ajungeti la numitorul comun (tu sa poti sa dormi linistit si ea sa nu distruga), gandeste-te ca ai dus-o intr-un mediu nou si ca ii trebuie ceva timp sa se acomodeze. Chestiile astea nu se intampla in doar 2-3 zile. Probabil stii si tu ca animalele mai inseamna si reponsabilitate, nu doar relaxare.

Si acum sa revin la topic. La usa firmei a ajuns un catel frumos foc. La varfurile urechilor incepea sa fie cretz, dar abia se observa. Era un pui de golden retriever! L-am adoptat in secunda 2, binenteles cu NU-urile de rigoare din partea altor persoane. A doua zi am zarit in parcare o frumoasa catelusa, cocker spaniel. Cauta cu disperare ceva. In momentul in care a vazut puiul de golden, a venit instant la el. Dupa 10 secunde am dedus ca era maica-sa! Ciudata combinatie, ea era micutza, inca nu se dezvoltase complet si nu avea mai mult de 1 an jumate. Pai ce era sa fac? Sa ii las pe strazi? Normal ca am adoptat-o si pe ea. Am facut poze, am lipit afise..poate cineva ii dorea si poate ii cauta. Un prieten care a vazut poza cu catelusul, a zis ca vrea sa il ia el. I l-am dat sunandu-i ca daca apare proprietarul, ii fac forard la numarul de telefon. N-a aparut nimeni. Am ramas cu catelusa. Inteligenta si incapatanata. Stia foarte multe comenzi, cineva se ocupase de ea. M-am mai dus la cateva lectii de dresaj, la un amic de'al meu si am inceput sa ne intelegem si mai bine.
Ma citea foarte bine catelusa, stia cand sunt stresat, stia cand sunt bine dispus. Practic si ea era in aceleasi toane ca si mine. Cand eram bolnav sau ma simteam rau nu se dezlipea de mine. Cand eram suparat imi aducea mingea ca sa i-o arunc. Mi-a fost aproape in multe momente dificile si pot spune ca nu m-a dezamagit niciodata. A muscat-o inclusiv pe o fosta prietena care a avut tupeul sa arunce cu o scrumiera dupa mine. Lua apararea pisoilor pe care i-am crescut prin parcare si nu numai (povestea cu pisicile nu o mai spun ca e lunga).

Ce am invatat de la ea? Multe. Exraordinar de multe. Am invatat sa acord oamenilor o sansa, am invatat sa imi pastrez optimismul si ca orice s-ar intampla, soarele rasare mereu. O prietenie cum nu am avut cu alti oameni. Sunt multe de spus, dar o sa intru in istorie cu cel mai lung post al meu aici  asa ca ma opresc. Va pun niste poze sa vedeti ce animalutze am crescut.

1. Tasha, catelusa de care v-am povestit. (asa m-a asteptat intr-o zi, cu papucul langa ea)

2. Cleo, pisica, mama lu Gogu'

3. Gogu si Misu (ala mic e misu si ala mare e o EA, dar il cheama Gogu'

4. Tasha si Vasile la joaca (un mat care a intrat pe fereastra si n-a mai plecat)

5. Tasha si Gogu cica dormeau...

6. Gogu si Misu


PS: daca vreti sfaturile mele legate de animalutze, va ajut cu placere.

[sunshine]

30 mai 2007 ,Teo, baiatul meu cel mic, gaseste un pui de pisica, nici ochi nu avea.Ii ducea lapte si i-a facut un culcus calduros intr-o masina parasita. Seara vine cu el in casa sa-l vad si eu , ma roaga sa-l pastram macar de 1 iunie, ca si cadou de ziua copilului, apoi il duce inapoi. Dupa 2 zile era imposibil sa-i despart. Statea numai pe capul lui Teo, pe burta si in patura langa el. Tatal copiilor incepuse scandalul, nu voria sa mai vada pisica in casa iar noi am reusit s-o ascundem noptile in pat la Teo si spuneam ca am dat-o afara. Pana intr-o zi cand a inceput sa miaune cand vroia  la lada cu nisip . Scandal ...dar nu am alungat pisicul. Alex, baiatul cel mare , mai iute din fire,il considera un copil destept :Dsi se calma in secunda cand Kytty ( asa au numit-o)se aseza pe burta lui.
  Kytty este fetita noastra, ea ne-a distrat de cate ori eram tristi. Pentru ea am renuntat la florile din casa( altfel le-ar fi distrus ), de dragul ei am invatat sa nu -mi mai para rau dupa lucrurile sparte sau stricate( nimic nu-i sta in cale , e nebuna rau ). Locuind la parter , am fost uimita s-o vad , dupa ce a crescut putin si putea sari pe geam, cum iesea afara dimineata dupa ce manca si statea cat e ziua de mare(vara, acum scoate botul pe balcon, vede ca e frig si iese numai cand are nevoie) apoi venea in casa,a masa si la culcare .Este spaima tuturor animalelor din cartier( pisici si caini, nu se teme de nimeni ) si prietena catelei unei vecine, care o asteapta dimineata in fata balconului sa alerge de nebune .
  Am mai invatat de la Kytty ca un animal iti este prieten devotat neconditionat. De cate ori , ajunsa la captul puterilor, plangeam, se aseza in bratele mele si-mi lingea mainile , parca spunandu-mi sa ma linistesc pt ca ea ma intelege si va fi langa mine mereu.
  Cum se trezeste dimineata(la6.30 fix) vine la usa camerei mele si ma asteapta , apoi langa usa de la baie pana ma spal, apoi o hranesc ( nu mananca niciodata pana nu-mi multumeste gudurandu-se pe langa picioare si mieunand a recunostinta).Apoi ma cheama sa-i deschid geamul la balcon .Cand suna interfonul este prima la usa  :)iar cand ne vede ca venim acasa ,pe geamul de la balcon ,fuge la usa si miauna de bucurie pana intram in casa.Este o pisica fomista(doar a gasit-o Teo, pofticiosul ;)mai nebuna ca ea nu cred sa existe . Acum sta langa mine , este ca umbra mea , atata recunostinta si afectiune nu cred sa fi vazut vreodata la un om.O iubim enorm si baietii mei o trateaza ca pe o fiinta umana.

[Cruella]

In primul rand tin sa ii dau dreptate lui Sweeney. Nu poti lua un animal de pe strada, sa-i oferi speranta, si apoi sa il alungi din nou. E crud. Nici macar oamenii nu ar merita asta, animalele cu atat mai putin!
Eu am avut si voi avea animale toata viata. Animale care imi dau bataie de cap, care au nevoie de mine.
Coruta mea (vezi la posturile despre animelele mele) a murit intr-un accident stupid la varsta de 13 ani. Fiica ei (Cutu Prost) a intrat in greva foamei, asa ca am fost OBLIGATA sa iau un catel de pe strada, primul pe care il gaseam. Am gasit ceva mic si ghemotocel, l-am dus acasa, toata lumea si tot animalu fericit. Ei bine, ghemotocelul de caine intre timp e oribil de urat, musca (doar pe straini), e antipatic si are prostul obicei de a ne linge intr-una pe maini. Nu pot spune ca il iubesc prea tare. Dar cred ca mi s-ar rupe inima si totul in mine daca ar trebui sa-l pun din nou pe strada. Nu, nu merge asa ceva!
Eu de la animale am invatat ca exista fiinte in care poti avea incredere absoluta. Ca nu e nevoie de cuvinte pentru a-ti exprima sentimentele. Ca daca tii foarte mult la cineva, starea ta se va schimba in raport cu starea lui/ei. Chiar si de la uratul de Benny am invatat ca exista recunostinta. El musca pentru ca vrea sa ne apere. Pe noi, cei care i-am oferit un camin.

[viulian]

Da, si eu am fost cam trist ca am dus-o inapoi - dar n-a stat prea mult (4 zile) si oricum era deja crescuta.
Mi s-a parut mai responsabil asa, decat sa ne enervam amandoi - ea ca nu mai are tot spatiul in care sa alerge si toate pisicile cu care sa interactioneze (si sa-si verse 'dinamismul' pe obiectele din casa) iar eu, din cauza nesomnului.

Era insa turbata rau cu acvariile  (super amuzant la minutul 1m55s)

http://www.youtube.com/watch?v=SM05TttzTig

[Semiramis]

iuliane, du-te şi caut-o. o să se obişnuiacsă în casă. sărăcuţa.

[Lady Delerium]

Ah,s-a atins un subiect sensibil pentru mine.....animalele!!
Le iubesc,le iubesc,le iubesc!
Imi pare rau ca nu toti reusesc sa vada in ele ceva mai mult decat niste simple animale,ca nu pot fi impresionati sau fascinati de ele.
Sa vada ca sunt deosebite prin frumusetea lor,inteligente,fascinant  sau uimitor de inteligente(atatia cani folositi in politie,caini utilitari,atatea cazuri cu animale ce si au salvat stapanii in situatii deficile si cate alte cazuri nespuse nu mai sunt) ,ca simt,ca stiu si inteleg .

Referitor la primul caz povestit este o vorba tare amuzanta dar inteleapta despre pisici.Poate ca ati mai auzit o.
ZIce asa:
O pisica poate fi invatata sa faca orice vrea ea!
Cat de adeavrat daca ne gandim la siretenia si istetimea lor.Doar ele ne conduc de fapt pe noi.)
Asa ca ,incercarea lui de  a ajuta pisica era de fapt o provocare ,pe care insa se pare ca el nu a vazut o asa!
Ma bucur ca am dat si peste acest topic in  vizita mea  ce se dorea a fi 'tacuta' . M-am mai inseninat!
Tratati animalele cu  mila,rabdare si intelegere oricat de tare ar latra,musca sau zgaria!